DECIZIE Nr.
802 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si art. 244 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 2441 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mihaela Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde soţul autoarei excepţiei,
depunând procură în acest sens, precum şi avocatul celeilalte părţi, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Mihai
Ştreangă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.746/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi
art. 2441 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Mihaela Eugenia Şuşnea.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine
că, în formulare actuală, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă
încalcă prevederile art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), art. 41 şi art. 54 din
Constituţie, deoarece stabileşte facultatea şi nu obligaţia instanţei de a
suspenda judecata în cazul în care soluţionarea procesului depinde de existenţa
sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.
In continuare, susţine că dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă,
deoarece permit introducerea recursului doar împotriva încheierilor prin care
s-a dispus suspendarea, iar nu şi împotriva celor prin care s-a respins
suspendarea, contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din Legea
fundamentală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1
pct. 1 din Codul de procedură civilă, arată că instanţa de contencios
constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor
dispoziţii, prin Decizia nr. 551 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 10 august 2006, şi Decizia nr. 262 din 15 octombrie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002. In ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă,
făcând referire la Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, arată că încheierile de respingere
şi, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecării
procesului au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de
suspendare a judecării procesului, cursul judecăţii nu se întrerupe, în timp ce
în cazul admiterii cererii cauza se suspendă, prin ipoteză, până la rămânerea
irevocabilă a hotărârii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lăsa un timp
mai mult sau mai puţin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea
procesului suspendat.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă
instituie unul din cazurile de suspendare facultativă a judecăţii, care dă
posibilitatea judecătorului să aprecieze utilitatea suspendării, evitând
prelungirea artificială şi nejustificată a procesului, asigurând astfel
părţilor exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă.
In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu conţin nici
o dispoziţie discriminatorie. Regimul juridic diferit, constând în aceea că
numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu
recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de
suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul, este determinat de deosebirea
de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind condiţionate
de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 2441 din Codul de procedură civilă.
Alin. 1 al art. 2441 a fost modificat prin pct. 34 din Legea nr. 219/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul
conţinut:
-Art. 244 alin. 1 pct. 1: „Instanţa
poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi;"
- Art. 2441: „Asupra
suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care
poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în
recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care
s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11
referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitoare la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber
la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 41 referitoare la
munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 54 referitoare la fidelitatea
faţă de ţară.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul
de procedură civilă, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, a stabilit, cu valoare de principiu,
că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine
situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri
contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice
existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia
oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să
cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea
măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea
pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces
aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ,
sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor
procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar
avea caracter imperativ.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2441 din Codul
de procedură civilă, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei criticii
asemănătoare, iar prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, a reţinut că textul legal criticat
nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit -
constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea
judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care
s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind
determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite,
ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate
pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu
contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de
respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea
poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în
materie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Faţă de invocarea dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din
Constituţie, se constată că autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele sau din celelalte
tratate la care România este parte, considerate a fi încălcate de dispoziţiile
de lege criticate, astfel încât nu poate fi reţinută nici această critică de
neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor
art. 41 şi art. 54 din Constituţie, se constată că acestea se referă la munca
şi protecţia socială a muncii, respectiv la fidelitatea faţă de ţară, neavând
nicio incidenţă în cauza dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela
Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu