DECIZIE   Nr. 80 din 25 aprilie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 381 din 15 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 508 din 20 octombrie 1999, exceptie ridicata de Liga Asocias-Farm in Dosarul nr. 1.150/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal raspund: avocat Gabriela Ghita, pentru Liga Asocias-Farm, si consilier juridic Carmen Paun, pentru Ministerul Sanatatii.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei arata ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) din Constitutie, care statueaza ca economia Romaniei este o economie de piata, precum si cele ale alin. (2) lit. a) al aceluiasi articol, prin care se asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale. Asistentii de farmacie sunt, de regula, persoane care au o vechime de 25 - 30 de ani in aceasta functie, iar prin dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 li se interzice eliberarea de medicamente in aceleasi conditii cu farmacistii. Astfel, sunt incalcate dispozitiile art. 33 alin. (3) din Constitutie referitoare la ocrotirea sanatatii. Prin interdictia impusa asistentilor de farmacie de a elibera anumite medicamente acestia sunt transformati in drogheristi care pot vinde parfumuri, pudra etc. in loc, de medicamente. Asistentii de farmacie sunt in numar total de 18.000 si, fiind raspanditi in toata tara, lucreaza, in special, in puncte farmaceutice din locuri greu accesibile, unde nu sunt incadrati farmacisti. In atare situatie ei nu-si pot exercita profesia pentru care s-au pregatit si pentru care au obtinut o diploma si nici nu pot contribui la asigurarea sanatatii populatiei. De asemenea, prin aceasta interdictie se instituie un monopol al farmacistilor la eliberarea medicamentelor. Se mai arata ca asistentii de farmacie, nefiind cuprinsi in sistemul asigurarilor sociale de sanatate, prin interdictia impusa de norma legala criticata sunt in pericol de a nu-si mai putea asigura acele incasari din vanzarea produselor farmaceutice care sa le permita realizarea salariilor lor. Posibilitatea de a vinde numai lapte praf cu pretul de 140.000 lei cutia, pret inaccesibil anumitor categorii ale populatiei, este un exemplu elocvent in acest sens. Sunt incalcate astfel principiile art. 38 din Constitutie, referitor la dreptul la munca si la protectia sociala a muncii. Dispozitiile legale criticate incalca si prevederile art. 6 si 12 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, primele referitoare la dreptul la munca, iar celelalte referitoare la dreptul la asigurarea sanatatii publice.
    Reprezentantul Ministerului Sanatatii arata ca profesiunea de farmacist, profesie practicata in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania, nu este similara cu aceea de asistent de farmacie, personal cu studii medii, care are atributii limitate. Se mai arata ca dispozitiile art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie nu au incidenta in cauza, deoarece se refera la altfel de activitati comerciale. De asemenea, prin norma criticata nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 33 si 38 din Constitutie, deoarece statul trebuie sa ia masuri pentru asigurarea dreptului la munca al cetatenilor, dar nu este obligat sa asigure aceleasi atributii de serviciu pentru practicantii celor doua profesii - farmacist si asistent de farmacie. In final, se solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca, in realitate, autorul exceptiei critica modul de aplicare a unui text de lege, situatie care se poate solutiona pe calea contenciosului administrativ. Se mai considera ca textul criticat nu incalca dreptul la munca si protectia sociala a muncii si nici dreptul la asigurarea sanatatii populatiei. Tocmai prescrierea si eliberarea necontrolata a medicamentelor ar putea pune in pericol sanatatea populatiei. Libertatea alegerii profesiei nu constituie un drept de a opta pentru exercitarea oricarei profesii, indiferent de pregatirea profesionala a celui in cauza. Asa fiind, se solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 ianuarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.150/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, exceptie ridicata, prin avocat, de Liga Asocias-Farm din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca, "in raport de faptul ca prin aceasta ordonanta se stipuleaza clar ca medicamentele vor fi manipulate doar de farmacisti si se vor elibera bolnavilor doar prin farmacii, exista o stransa legatura intre acest text si cauza de fata, ce are ca obiect anularea Ordinului ministrului sanatatii nr. 201/1999 prin care se interzice asistentilor de farmacie sa elibereze medicamente in fostele puncte farmaceutice transformate in Tehnofarm". Se mai sustine, in continuare, ca dispozitiile restrictive ale art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 contravin prevederilor art. 33 din Constitutie, referitoare la obligatiile statului de a lua masuri "pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice", precum si prevederilor art. 38 din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului la munca, la alegerea libera a profesiei si a locului de munca. In sustinerea ingradirii exercitiului dreptului la munca si la alegerea profesiei si a locului de munca se mai invoca si prevederile art. 6 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, iar pentru intarirea afirmatiilor referitoare la obligatiile statului in domeniul asigurarii sanatatii se invoca prevederile art. 12 din acelasi pact international.
    Instanta de judecata, contrar dispozitiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu si-a exprimat in incheierea de sesizare opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata si nu a completat aceasta incheiere nici la solicitarea Curtii Constitutionale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 are ca obiect de reglementare produsele medicamentoase de uz uman, stabilind ca "cele din grupa A se elibereaza, cu prescriptie medicala, numai in farmacii, pe cand cele din grupa B se pot elibera fara prescriptie medicala, atat in farmacii, cat si in drogherii". Coroborand prevederile ordonantei de urgenta cu cele ale Legii nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania, se arata in continuare, rezulta ca "eliberarea medicamentelor pe baza de prescriptie medicala se face numai sub supravegherea farmacistului. Toate aceste prevederi nu constituie nici o incalcare a dreptului la munca si nici o ingradire a exercitarii acestuia, ci o reglementare a desfasurarii profesiei alese in mod liber de catre o persoana, in raport cu pregatirea profesionala a acesteia. Nici nu se poate concepe practicarea unei profesii in afara cadrului si normelor ce reglementeaza gradul de cunostinte profesionale care ii da sau nu dreptul de a o practica. Asistentii de farmacie pot obtine avizul de libera practica in unitati farmaceutice autorizate de Ministerul Sanatatii, indeplinind atributiile corespunzatoare pregatirii lor profesionale". Guvernul mai arata ca in cauza "nici nu se ridica probleme de constitutionalitate, ci de interpretare a legii in procesul de aplicare a acesteia" si conchide ca exceptia este nefondata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Articolul 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, text criticat prin exceptia de neconstitutionalitate ridicata, are urmatoarea redactare: "(1) Agentia Nationala a Medicamentului stabileste incadrarea produselor medicamentoase, cu exceptia celor prevazute la art. 2 alin. (2) lit. b) si c), in functie de modul de eliberare, in:
    - grupa A - produse medicamentoase care se elibereaza cu prescriptie medicala numai in farmacii;
    - grupa B - produse medicamentoase care se pot elibera fara prescriptie medicala in farmacii si in drogherii.
    (2) Agentia Nationala a Medicamentului stabileste pentru produsele medicamentoase apartinand grupei A urmatoarele subgrupe:
    a) produse medicamentoase care se elibereaza in farmacie de catre farmacist pe baza de prescriptie medicala valabila timp de 6 luni, care poate sa ramana la pacient;
    b) produse medicamentoase care se elibereaza in farmacie de catre farmacist pe baza de prescriptie medicala care se retine in farmacie;
    c) produse medicamentoase care se elibereaza in farmacie de catre farmacist pe baza de prescriptie medicala speciala;
    d) produse medicamentoase care se elibereaza pe baza de prescriptie medicala in conditii restrictive, pentru a fi utilizate in spatii cu destinatii speciale."
    Exceptia de neconstitutionalitate s-a ridicat intr-o cauza de contencios administrativ avand ca obiect cererea de anulare a Ordinului ministrului sanatatii nr. 201/1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea de functionare a unitatilor farmaceutice, precum si a Normelor tehnice privind functionarea farmaciei, depozitului farmaceutic si a drogheriei.
    Autorul exceptiei considera ca prin textul de lege criticat sunt incalcate dispozitiile art. 33 din Constitutie, text care are urmatorul continut: "(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
    (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
    (3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii."
    De asemenea, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat incalca dispozitiile art. 38 din Constitutie. Cu toate acestea, din motivare rezulta ca, in realitate, sunt invocate numai prevederile alin. (1) al art. 38, potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere".
    Autorul exceptiei mai invoca, in sustinerea criticii sale, si prevederile art. 6 si 12 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, texte care au urmatorul cuprins:
    Art. 6
    "1. Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
    2. Masurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa includa orientarea si pregatirea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de masuri si de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economica, sociala si culturala constanta si o deplina intrebuintare productiva a fortelor de munca in conditii care garanteaza indivizilor folosinta libertatilor politice si economice fundamentale.";
    Art. 12
    "1. Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge.
    2. Masurile pe care statele parti la prezentul Pact le vor adopta in vederea asigurarii exercitarii depline a acestui drept vor cuprinde masurile necesare pentru a asigura:
    a) scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile, precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului;
    b) imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale;
    c) profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale si altora, precum si lupta impotriva acestor maladii;
    d) crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale si un ajutor medical in caz de boala."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului constitutional la ocrotirea sanatatii. Dimpotriva, art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 intareste, prin masuri concrete, aceasta garantie si stabileste modalitati de indeplinire a obligatiilor statului de a asigura igiena si sanatatea publica, de a organiza in mod corespunzator si eficient asistenta medicala, asistenta care include, evident, si activitatile farmaceutice. Asa fiind, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 se incadreaza in reglementarile legale adoptate in vederea indeplinirii acestei obligatii constitutionale. In realitate, tocmai lipsa unei reglementari legale, care sa prevada conditiile si modul de eliberare a medicamentelor, ar putea prezenta pericol pentru igiena si sanatatea publica, pentru sanatatea fizica si mentala a persoanei, cu consecinte greu de prevazut.
    Referitor la dispozitiile din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale invocate de autorul exceptiei, Curtea constata ca aceste dispozitii stabilesc obligatiile generale asumate de statele parti pentru a lua cele mai eficiente masuri de asigurare a sanatatii publice si a persoanelor. Toate aceste obligatii sunt reflectate in mod corespunzator si cu exigente sporite in prevederile art. 33 din Constitutie, iar o serie de reglementari legale, printre care si cele privind exercitarea profesiei de farmacist sau cele de stabilire a conditiilor de eliberare a produselor medicamentoase de uz uman, contribuie la indeplinirea lor.
    Curtea mai constata, de asemenea, ca dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 nu ingradesc exercitiul dreptului la munca si nici al dreptului la libera alegere a profesiei si a locului de munca, reglementat prin art. 38 alin. (1) din Constitutie. Libertatea de alegere a profesiei nu are semnificatia ca o persoana poate opta pentru exercitarea oricarei profesii, indiferent de pregatirea profesionala si de experienta pe care le are. Alegerea profesiei implica pregatirea corespunzatoare pentru exercitarea acesteia, iar alegerea locului de munca inseamna optiunea persoanei pentru un anume loc de munca sau pentru o anumita functie, pentru care are nivelul corespunzator de pregatire profesionala si care este disponibila.
    Este firesc si necesar ca exercitarea profesiilor importante sub aspectul interesului general al societatii sa fie reglementate prin lege, stabilindu-se atat conditiile de studii si de atestare pentru exercitarea lor, cat si limitele competentelor si atributiilor functiilor din cadrul unor profesii date. O asemenea reglementare s-a adoptat si pentru exercitarea profesiei de farmacist prin Legea nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997. Prin art. 2 din aceasta lege se stabileste ca "Profesiunea de farmacist are ca scop asigurarea sanatatii publice, prin cercetarea, producerea, difuzarea si eliberarea medicamentelor in conditiile de calitate prevazute de Farmacopeea Romana si de alte standarde oficiale din tara si din strainatate, aprobate de Ministerul Sanatatii". In vederea realizarii acestui scop, legea prevede si cerintele pe care, trebuie sa le indeplineasca persoana care doreste sa exercite profesia de farmacist, respectiv sa obtina autorizatie de libera practica.
    In executarea Legii nr. 81/1997 ministrul sanatatii a emis Ordinul nr. 201/1999, prin care au fost aprobate Normele privind autorizarea de functionare a unitatilor farmaceutice, precum si Normele tehnice privind functionarea farmaciei, depozitului farmaceutic si a drogheriei. Printre conditiile de autorizare a functionarii unitatilor farmaceutice se regasesc si cerintele referitoare la incadrarea unitatilor respective cu personal calificat. Normele prevad posibilitatea eliberarii autorizatiei de libera practica atat pentru farmacisti, cat si pentru asistentii de farmacie, facand diferentierea necesara in competentele si atributiile celor doua categorii de personal, in functie de nivelul lor de calificare profesionala.
    Curtea retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului. nr. 152/1999, dispunand clasificarea produselor medicamentoase de uz uman in diferite grupe, prevede ca produsele mai importante sub aspectul efectului lor direct asupra organismului uman, ca si sub aspectul posibilelor efecte secundare pot fi eliberate doar cu prescriptie medicala, in farmacii si de catre farmacisti, cum, de altfel, se prevede si in art. 8 alin. (3) din Legea nr. 81/1997, potrivit caruia "In farmacii, eliberarea medicamentelor, pe baza de prescriptie medicala, se face numai sub supravegherea farmacistului". Aceste reglementari limiteaza, fara indoiala, atributiile asistentilor de farmacie, dar nu restrang exercitiul dreptului lor constitutional la munca si la alegerea libera a profesiei si a locului de munca - acest din urma aspect fiind singurul asupra caruia Curtea Constitutionala se poate pronunta.
    In acelasi context Curtea observa, de asemenea, ca, potrivit prevederilor pct. 2 al art. 6 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, masurile de asigurare a exercitarii depline a dreptului la munca trebuie "sa includa orientarea si pregatirea tehnica si profesionala". Rezulta deci ca alegerea si exercitarea unei anumite profesii presupun si pregatirea tehnica si profesionala corespunzatoare.
    Curtea constata, asadar, ca nu sunt intemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 si, prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, exceptie ridicata de Liga Asocias-Farm din Bucuresti in Dosarul nr. 1.150/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 aprilie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu