DECIZIE Nr. 8 din 20
martie 2006
privind organizarea
judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 450 alin. 2
din Codul de procedura penala referitoare la fixarea termenului dupa expirarea
caruia poate fi reinnoita cererea sau propunerea de acordare a liberarii
conditionate
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 475 din 1 iunie 2006
Dosar nr. 38/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală
referitoare la fixarea termenului după expirarea căruia poate fi reînnoită
cererea sau propunerea de acordare a liberării condiţionate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 80 de
judecători din totalul de 106 judecători aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili
că, în cazul respingerii cererii sau propunerii de liberare condiţionată,
instanţa are îndatorirea să fixeze termenul după expirarea căruia cererea sau
propunerea să poată fi reînnoită, numai dacă soluţia de respingere se
întemeiază pe neîndeplinirea condiţiilor referitoare la stăruinţa în muncă,
disciplină şi dovezi de îndreptare, iar perioada rămasă de executat, până la
împlinirea perioadei cerute de lege să fie efectiv executată, nu depăşeşte un
an.
SECŢIILE UNITE
deliberând asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. 2 din Codul
de procedură penală, potrivit cărora, atunci „când instanţa constată că nu sunt
îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea
de respingere se fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea
va putea fi reînnoită, termen care nu va putea fi mai mare de un an",
instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe, prin hotărârea de respingere a
cererii sau a propunerii de liberare condiţionată, au fixat termen după
expirarea căruia să poată fi reînnoită cererea sau propunerea chiar şi atunci
când durata de timp rămasă de executat, până la împlinirea perioadei cerute de
lege să fie efectiv executată, depăşeşte un an.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că un asemenea
termen nu poate fi fixat, prin hotărârea de respingere a cererii sau a
propunerii de liberare condiţionată, decât în cazul în care perioada rămasă de
executat, până la împlinirea perioadei cerute de lege să fie efectiv executată,
nu depăşeşte un an.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 59 alin. 1 din Codul penal se prevede că
„după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul
închisorii care depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii
mai mare de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă
dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale
penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a
pedepsei", stabilindu-se în continuare, în cadrul alin. 2 al aceluiaşi
articol, durata pedepsei ce poate fi considerată executată pe baza muncii
prestate, iar prin art. 591, 60 şi 62 din Codul penal, criteriile potrivit cărora se acordă
liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, în cazuri
speciale sau de executare a pedepsei într-o închisoare militară.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 450 alin. 1
din Codul de procedură penală, „liberarea condiţionată se dispune, la cererea
sau propunerea făcută potrivit legii privind executarea pedepselor, de către
judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul
prevăzut în art. 62 alin. 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a
cărui circumscripţie se află închisoarea militară".
Aşa cum s-a mai arătat, prin alin. 2 al aceluiaşi
articol se prevede că, atunci când instanţa constată că nu sunt îndeplinite
condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de
respingere se fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va
putea fi reînnoită, precizându-se că acest termen nu poate fi mai mare de un an.
Din această ultimă precizare,
referitoare la limita maximă a termenului ce se poate fixa pentru reînnoirea
propunerii sau a cererii de acordare a liberării condiţionate, rezultă implicit
că instanţa are îndatorirea să fixeze un asemenea termen numai dacă perioada
rămasă de executat, până la împlinirea fracţiunii de pedeapsă cerute de lege să
fie efectiv executată, nu depăşeşte un an.
A considera altfel ar însemna ca, datorită duratei mai
mari de un an a segmentului de pedeapsă ce trebuie executat până la împlinirea
fracţiunii necesare pentru reînnoirea cererii sau a propunerii de liberare
condiţionată, să devină lipsită de sens fixarea termenului, care nu poate
depăşi un an, ceea ce ar fi inadmisibil.
Aşa fiind, faţă de finalitatea urmărită de legiuitor prin
stabilirea obligaţiei instanţei de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a
propunerii de acordare a liberării condiţionate, care nu poate fi alta decât
aceea a asigurării posibilităţii de a se examina din nou situaţia celui vizat
după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condiţiilor
pe care nu le îndeplinea, dar nu mai îndelungată decât termenul la care se
referă dispoziţia art. 450
alin. 2 din Codul de procedură penală, se impune concluzia că, în cazul în care
este necesar mai mult de un an până la completarea fracţiunii ce trebuie
executată din pedeapsă, un astfel de termen nu mai are raţiune să fie stabilit.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau a
propunerii de liberare condiţionată se impune în toate cazurile în care soluţia
este determinată de neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor înscrise în art. 59
şi următoarele din Codul penal, inclusiv în situaţia în care perioada rămasă de
executat până la împlinirea fracţiunii ce trebuie să fie executată din pedeapsă
nu este mai mare de un an.
In ipoteza în care cererea sau propunerea de liberare
condiţionată nu îndeplineşte condiţia privind fracţiunea din pedeapsă ce
trebuie să fie executată, potrivit art. 59 şi următoarele din Codul penal, iar
perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare
de un an, se impune a se stabili de instanţă, prin hotărârea pe care o
pronunţă, ca propunerea sau cererea să fie reînnoită numai în cadrul termenului
de un an de la data executării în întregime a fracţiunilor din pedeapsă la care
se referă art. 59 şi următoarele din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi stabilesc:
Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii
cererii sau al propunerii de liberare condiţionată se impune în toate cazurile
în care soluţia se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute
de textele art. 59 şi următoarele din Codul penal, inclusiv în situaţia în care
perioada rămasă de executat până la împlinirea fracţiunii legale este maj mică
sau egală cu un an.
In cazul în care cererea sau propunerea de liberare
condiţionată se respinge pentru neîndeplinirea condiţiei privitoare la
fracţiunea prevăzută de art. 59 şi următoarele din Codul penal, iar perioada
rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an,
instanţa va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art.
450 alin. 2 din Codul de procedură penală, în termen de un an de la data
împlinirii fracţiunii prevăzute de art. 59 şi următoarele din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Victoria Maftei