DECIZIE Nr. 8
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) teza ultima din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 27 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza ultimă din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Adventech Mureş" - S.R.L. în Dosarul nr. 247/1.371/2006 al
Tribunalului Comercial Mureş - Secţia falimente.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se invocă, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 247/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureş - Secţia falimente a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 85/2006, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Adventech Mureş" - S.R.L. în cauza ce
are ca obiect judecarea deschiderii procedurii insolvenţei privind pe autorul
excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 33 alin. (2) teza
ultimă din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21
şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât limitează dreptul
debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în
prealabil, starea de insolvenţă, iar contestaţia sa a fost respinsă. Atât timp
cât contestaţia stării de insolvenţă este reglementată prin lege drept o cale
procedurală de apărare a debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere
a procedurii insolvenţei, exercitarea ei nu trebuie să conducă la consecinţe
nefavorabile pentru debitorul a cărui stare de insolvenţă este constatată de
instanţă.
Tribunalul Comercial
Mureş - Secţia falimente apreciază că sancţionarea
debitorului care contestă starea de insolvenţă cu pierderea dreptului de a mai
depune un plan de reorganizare nu corespunde exigenţelor impuse de dispoziţiile
constituţionale ce ocrotesc accesul liber la justiţie. Sancţiunea instituită
limitează dreptul debitorului de a accede la un proces echitabil şi de a obţine
o verificare a situaţiei sale de către o instanţă judecătorească, atunci când a
avut convingerea că nu este insolvabil.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că limitarea
exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar
obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii
insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 33: „(2) In termen de
10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de
insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea
dreptul să solicite reorganizarea judiciară."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii din
Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind
accesul liber la justiţie şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea
comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin mai multe decizii, constatând
netemeinicia criticilor formulate. Astfel, prin Decizia nr. 1.138 din 4
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a
reţinut că „garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal,
pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea
drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor
creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor
care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu
prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea
pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale
debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel,
debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la
deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau
contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care
însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. In plus, chiar
dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de
administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, (...) legea pune la
dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile
sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
In consecinţă, Curtea constată că sunt neîntemeiate
criticile autorului excepţiei prin invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi
art. 21 din Constituţie, întrucât interzicerea de a mai solicita reorganizarea
judiciară în anumite condiţii corespunde exigenţelor generale ale legii, care a
instituit o procedură simplificată care să satisfacă cu celeritate cererile
îndreptăţite ale creditorilor. Sunt asigurate, astfel, libera iniţiativă şi
concurenţa, potrivit art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Adventech
Mureş" - S.R.L. în Dosarul nr. 247/1.371/2006 al Tribunalului Comercial
Mureş - Secţia falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta