DECIZIE   Nr. 8 din  2 martie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 179 din 27 iulie 1993

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Ioan Muraru            - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, dupa prezentarea raportului si avand in vedere actele dosarului, deliberand, retine urmatoarele.
    In dosarul nr. 213/1992 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ, reclamantul Petrosanu Ionel a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 privind taxele de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si asupra actelor de notariat si a serviciilor prestate de acestea si a art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, in baza carora a fost obligat la plata taxei de timbru de 250 lei.
    Reclamantul considera ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2) si (4), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) si art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, solicita instantei, la termenul din 7 octombrie 1992, sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei invocate.
    Reclamantul solicita, totodata, judecarea in fond a cauzei, opunandu-se suspendarii.
    Reprezentantul paratului - Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - nu se opune cererii reclamantului referitoare la exceptia de neconstitutionalitate.
    Deoarece incheierea de sesizare nu continea opinia instantei cu privire la exceptia invocata si in consecinta, Curtea, facand aplicatia art. 12 alin. 4 din regulamentul sau de organizare si functionare, a solicitat completarea acesteia in sensul dispozitiilor legale mentionate.
    Urmare solicitarii Curtii, Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ, conformandu-se dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a opinat in sensul "... neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstitutionalitate invocate de reclamantul Petrosanu Ionel, in situatia in care a achitat taxa de timbru prevazuta de lege (...). De altfel, Sentinta nr. 199/1992, pronuntata in dosarul nr. 213/1992, a ramas definitiva prin respingerea recursului la Curtea Suprema de Justitie, iar Sentinta civila nr. 200/1992 se afla in recurs la aceeasi instanta".
    Fiind sesizata prin Incheierea Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ, din 7 octombrie 1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
luand act de sustinerile reclamantului si de pozitia instantei de judecata, avand in vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 29/1990, ale Hotararii Guvernului nr. 1295/1990, ale art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile si celelalte acte normative anterioare intrarii sale in vigoare sunt abrogate in masura in care contravin prevederilor acesteia.
    Rezulta deci ca instanta de judecata, in scopul aplicarii unei dispozitii legale anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, este obligata ca, in prealabil, pentru a stabili daca aceasta prevedere mai este in vigoare sau a fost abrogata, sa determine masura in care prevederea respectiva contravine Constitutiei.
    Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ, prin completarea la Incheierea din 7 octombrie 1992, a exprimat opinia "neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstitutionalitate" a art. 7 din Legea nr. 29/1990 si a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990, deci considera aceste texte in vigoare.
    Facand aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia neconstitutionalitatea unei legi se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, se justifica trimiterea exceptiei Curtii si interesul reclamantului de a o sustine.
    Legea, in inteles de act juridic, este supusa regulii "tempus regit actum", adica regimului constitutional din perioada cand a fost adoptata, inclusiv in ce priveste posibilitatea controlului constitutionalitatii sale. Contradictia unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia, fiind un aspect al conflictului de legi in timp, are drept consecinta abrogarea ei, totala sau partiala, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Hotararea Guvernului nr. 1295 din 13 decembrie 1990, prin care se stabilesc taxele de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, a fost emisa conform ordinii juridice existente inaintea adoptarii Constitutiei, in baza abilitarii date Guvernului prin Legea nr. 36 din 7 decembrie 1990 privind autorizarea Guvernului de a stabili sau modifica taxe si impozite. Sistemul delegarii legislative se pastreaza si in actuala Constitutie, fiind prevazut de art. 114.
    Conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constitutie, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
    Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine acestei reguli constitutionale, delegarea legislativa insemnand de fapt abilitarea temporara si conditionata a Guvernului de a emite norme cu putere de lege, a caror valoare juridica este egala cu a legii, daca sunt emise in conformitate cu prevederile constitutionale si legale existente in momentul emiterii lor; or, acesta este cazul in speta, hotararea in discutie fiind adoptata in baza Legii de abilitare nr. 36/1990.
    In acest context, invocarea neconstitutionalitatii hotararii fata de art. 16 alin. (2) din Constitutie, conform caruia "Nimeni nu este mai presus de lege", apare ca fara obiect, ca si invocarea art. 51 - "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie" -, care stabileste o indatorire fundamentala a cetatenilor, si anume aceea a cunoasterii si respectarii legii.
    Pe de alta parte, Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine nici prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare", de vreme ce textul nu interzice emiterea, in conditii strict determinate, a unor norme juridice si de catre alte autoritati, care pot stabili, in cazul de fata, taxe si impozite, situatiile si conditiile in care acestea se datoreaza.
    Este adevarat ca, potrivit art. 21 din Constitutie, "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", dar aceasta nu inseamna ca accesul la justitie trebuie sa fie considerat gratuit.
    Prin articolul mentionat nu se instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor.
    Art. 7 din Legea nr. 29/1990 este o norma de trimitere, in concordanta cu aceste prevederi constitutionale, prin care se stabileste o limita maxima a taxei datorate in conditiile legii.
    Constitutionalitatea acestei norme de trimitere este in afara oricarui dubiu.
    Art. 107 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia hotararile Guvernului se emit pentru organizarea executarii legilor, nu are legatura cu situatia analizata, deoarece hotararea trebuie apreciata in raport cu ordonantele Guvernului emise in temeiul art. 107 alin. (3), in timp ce alin. (4) al aceluiasi articol, fata de care, de asemenea, este invocata neconstitutionalitatea, stabileste conditiile procedurale si formale cerute hotararilor si ordonantelor Guvernului, emise dupa 8 decembrie 1991.
    Normele emise cu respectarea conditiilor impuse de ordinea juridica, existente in momentul emiterii hotararii, nu pot fi considerate astazi neconstitutionale.
    Referirea la art. 123 alin. (2) din Constitutie - "judecatorii sunt independenti si se supun numai legii" -, atunci cand se invoca neconstitutionalitatea Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 si a art. 7 din Legea nr. 29/1990, nu este relevanta in cauza.
    In concluzie, Curtea Constitutionala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 din Legea nr. 29/1990 si a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 fata de prevederile articolelor din Constitutie enuntate este vadit nefondata.

    Pentru considerentele sus-mentionate, in temeiul art. 13 alin. (1) lit. A) c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, in unanimitate,

    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate formulata de reclamantul Petrosanu Ionel din Bucuresti, str. Compozitorilor nr. 16, bloc 16, sc. 4, ap. 1, sector 6, privind Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 si art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 2 martie 1993.

                  PRESEDINTE,
             Florin Bucur Vasilescu

                         Magistrat asistent,
                         Gabriela Dragomirescu