DECIZIE Nr.
795 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si h) si art. 12
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a dispozitiilor
art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marcelin Pătraşcu şi Virginia
Pătraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă,
de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia
civilă mixtă, de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu în Dosarul nr.
3.439/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gheorghe
Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal se prezintă Marcelin Pătraşcu, personal
şi asistat de avocat Gheorghe Badea, Virginia Pătraşcu, reprezentată de acelaşi
avocat, Gheorghe Preda, personal, precum şi părţile Ioan Creţiu şi Mihaela
Ioana Creţiu, reprezentate de avocat Sebastian Răduleţu. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 477D/2009, nr. 5460/2009, nr.
684D/2009 şi nr. 694D/2009, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Părţile prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 546D/2009, nr. 684D/2009 şi
nr. 694D/2009 la Dosarul nr. 477D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea criticilor şi depun note scrise în susţinerea cererilor formulate.
Avocatul părţilor Ioan Creţiu şi Mihaela Ioana Creţiu
susţine respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, arătând că textele de
lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) şi
art. 44 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 675.1/32/2008, şi prin Incheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 40/35/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, respectiv
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă au sesizat Curtea Constituţională
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit.
h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Marcelin Pătraşcu şi Virginia Pătraşcu, respectiv de Anişoara
Chiţu.
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.439/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu.
Prin Incheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.590/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329
alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Preda.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h)
din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil,
deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita,
astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor. Or, în condiţiile în care
conduita unei persoane care a cumpărat un imobil în baza dispoziţiilor art. 9
din Legea nr. 112/1995, care oferea spre vânzare chiriaşilor locuinţele
revendicate, este dată de dispoziţiile legale în vigoare la data respectivă,
subiecţii care au cumpărat aceste imobile s-au întemeiat pe garanţiile
constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, dreptul la un
proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale.
Neclaritatea textelor de lege rezidă şi în faptul că
acestea nu oferă criterii suficiente pentru determinarea sferei imobilelor
preluate de stat cu titlu valabil, dar considerate a fi preluate în mod abuziv,
ceea ce conduce la concluzia că toate modalităţile de dobândire a proprietăţii
de către stat au fost abuzive, concluzie ce constituie prin ea însăşi o
încălcare a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, dispoziţiile criticate contravin
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorilor,
nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor cereri pentru protejarea unor
drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor care cuprind garanţiile şi
obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe care jurisprudenţa
aplicabilă pe teritoriul României le-au definit sau stabilit în aplicarea
textului constituţional.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr.
10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimă
familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare
importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în
opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art.
16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetăţenii care au cumpărat
locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea
criticată le-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la
plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 329 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, autorii excepţiei susţin că acestea încalcă
prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), întrucât nu prevăd
suspendarea soluţionării litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti
din momentul promovării unui recurs în interesul legii având ca obiect practica
neunitară a instanţelor referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
legale care constituie temeiul respectivelor cauze.
Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, Curtea de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul
Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră excepţia
de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia este neîntemeiată, arătând că normele criticate sunt în concordanţă
cu dispoziţiile constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale,
legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2
alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit
cărora:
- Art. 2 alin. (1) lit. a) şi h): „(1) In sensul
prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950
pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare;
[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi
completările ulterioare;";
- Art. 12: „In situaţia imobilelor deţinute de stat,
de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică dintre cele
prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4), dacă persoana îndreptăţită a primit
o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume
reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de
actualizare stabilit."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă şi dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, potrivit cărora „Soluţiile se pronunţă numai în
interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici
cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor
de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1)
şi art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 196 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în
esenţă, că, analizând argumentaţia criticii de neconstituţionalitate, autorii
acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate,
în sensul adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios
european a drepturilor omului.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul
că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap.
III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică în cadrul
controlului de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor
Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea
conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în
temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării."
Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art.
2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, Curtea constată că aceste susţineri, referitoare la încălcarea
dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtă vreme instanţa de
judecată a examinat în fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra
existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că
excepţia este inadmisibilă, întrucât, efectuând controlul de
constituţionalitate, Curtea nu poate completa norma de procedură în sensul
introducerii unei noi cauze de suspendare a proceselor aflate pe rolul
instanţelor judecătoreşti. O atare operaţie excedează competenţei instanţei
constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Marcelin Pătraşcu şi Virginia Pătraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia civilă, de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă, de Mihaela Stanciu şi Florin
Stanciu în Dosarul nr. 3.439/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti,
precum şi de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu