Decizia Nr.794 din 04.11.2020

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 868D/2018.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2020, în prezenţa autorului excepţiei, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana Cristina Bunea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea Constituţională, în temeiul art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 4 noiembrie 2020.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea nr. 132/P din 25 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Botomei, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni prevăzute la art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 [corespunzătoare dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, în forma anterioară republicării] sunt neconstituţionale, întrucât creează un paralelism legislativ cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ (din forma Legii nr. 51/1995 anterioară republicării). Se arată, totodată, că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995, prin care se introdusese textul de lege criticat, a fost declarată neconstituţională, iar fapta a fost dezincriminată, norma penală de incriminare fiind însă reintrodusă prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995; ulterior, conţinutul constitutiv al infracţiunii a fost modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, intrată în vigoare la 1 februarie 2014. Sunt invocate, totodată, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragrafele 143-144 şi 235, şi nr. 63 din 13 februarie 2018. Se susţine, de asemenea, că tehnica de redactare a dispoziţiilor de lege criticate este deficitară, întrucât acestea nu precizează prin ce procedură sunt folosite denumirile „cu drept", aspect ce creează confuzie şi permite interpretări diferite ale textului criticat, generând impredictibilitate în aplicare. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la exigenţele de claritate şi exigibilitate a legii. Referitor la prevederile art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010, cu toate că autorul face referire la art. 16¹ din Legea nr. 51/1995, acesta invocă lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a Legii nr. 51/1995, într-o formă anterioară celei în vigoare.5. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, fiind, astfel, liber să stabilească natura juridică a faptelor, în funcţie de pericolul social pe care îl prezintă, şi condiţiile răspunderii juridice pentru acestea. Mai mult, se arată că avocatul este în serviciul public, iar profesia de avocat este organizată pe baza unui legi speciale şi poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi care funcţionează potrivit unor reguli speciale. Se susţine că această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca fiind neconstituţională, având în vedere că scopul ei constă în asigurarea asistenţei juridice calificate, iar normele potrivit cărora funcţionează nu contravin dispoziţiilor constituţionale.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate şi având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea reţine însă că autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, şi ale art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins:– Art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995: „Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.";– Art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010: „Articolul 16¹ se abrogă."10. Art. 16¹ din Legea nr. 51/1995 în forma abrogată prin art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 avea următorul cuprins: „Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte." 11. Art. 16¹ a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 51/1995, prin art. I pct. 14 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, fiind constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006. Ca urmare a pronunţării deciziei anterior menţionate, art. 16¹ din Legea nr. 51/1995 a fost abrogat prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ordonanţă care a fost, însă, constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010, şi, în consecinţă, a fost respinsă prin Legea nr. 81/2010 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Ca urmare a operaţiunilor legislative anterior enumerate, art. 16¹ din Legea nr. 51/1995 a fost abrogat prin art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010. 12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor şi ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată, cuprinsă în dispoziţiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. 14. În acest sens, Curtea reţine că prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au mai format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate invocată de acelaşi autor, Vasile Botomei, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, în aceeaşi etapă procesuală, etapa camerei preliminare. Excepţia de neconstituţionalitate anterior menţionată a fost soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 15. Or, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în astfel de ipoteze, deciziile anterioare ale Curţii se bucură de autoritate de lucru judecat, efect care se produce inter partes litigantes. În acest sens, prin Decizia nr. 376 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017, paragraful 14, Curtea a reţinut că, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt general obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă. 16. Totodată, prin Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, paragrafele 14 şi 15, Curtea a statuat că „efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se exprimă în faptul că «nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect»". Hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca din oficiu şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această competentă, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 11 alin. (3) şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale. În sensul celor anterior expuse, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat, în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei subsecvente. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă. 17. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este inadmisibilă. 18. Referitor la prevederile art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010, cu toate că, în debutul excepţiei de neconstituţionalitate, autorul face referire, în mod expres, la textul anterior menţionat, arătând că acesta abrogă prevederile art. 16¹ din Legea nr. 51/1995, în motivarea excepţiei formulează doar argumente referitoare la lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a Legii nr. 51/1995, fără a motiva pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010. 19. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, va respinge excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată ca inadmisibilă. În acest sens, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»". 20. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 este inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. I pct. 8 din Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop