DECIZIE Nr.
794 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 9 pct. 14 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 557 din 23 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Benoni Nica si Romică Caraian în Dosarul nr.
5.940/3/2003 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal, sunt
prezenţi autorii excepţiei, asistaţi de domnul avocat Ion Lazăr, din cadrul
Baroului Bucureşti. Sunt prezente, de asemenea, părţile Gheorghe Luca, Costel
Stan, Daniela Stan, Nicolae Constantin şi Florinei Pentelei, precum şi
reprezentantul părţii Societatea Comercială „Valahorum" - S.R.L., doamna
consilier juridic Adriana Bordeanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată,
reiterând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de judecată.
Partea Gheorghe Luca arată că nu mai are nimic de
adăugat.
Partea Costel Stan arată că a fost liberat condiţionat
şi depune la dosar, în dovedirea celor afirmate, copia unei adrese a
Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală către Penitenciarul Rahova.
Partea Daniela Stan nu mai are nimic de adăugat.
Părţile Nicolae Constantin şi Florinei Pentelei arată
că sunt de acord cu cele susţinute de apărătorul autorilor excepţiei.
Reprezentantul Societatea Comercială „Valahorum" -
S.R.L. lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că nu pot fi reţinute
argumentele autorilor excepţiei în sensul că norma criticată ar avea un
caracter mixt - de drept procesual şi de drept substanţial - şi că principiul
aplicării legii penale mai favorabile nu este incident în materie procesual
penală. In plus, compararea mai multor dispoziţii legale (în cauză, a conţinutului
textului de lege criticat în forma actuală, respectiv cea anterioară
modificării sale), prin prisma intereselor specifice ale părţii, nu constituie
o problemă de constituţionalitate, sens în care Curtea Constituţională s-a
pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.940/3/2003, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3859 pct. 14 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Benoni Nica
şi Romică Caraian în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui
recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care permit procurorului să solicite, ca motiv
de recurs, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fapte săvârşite
anterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii, atât timp cât legea în
vigoare la acea dată nu prevedea o astfel de posibilitate. Se arată că,
întrucât activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada
1999- 2000, perioadă în care textul de lege criticat avea un alt conţinut,
invocarea de către Parchet a motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de
procedură penală în actuala redactare „constituie, pentru inculpaţi, o lege mai
nefavorabilă, făcând incidente în cauză dispoziţiile art. 13 din Codul penal,
raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie". Se mai arată că norma
criticată are caracter mixt, atât de drept procesual penal, cât şi de drept
penal şi, ca urmare, „interdependenţa dintre cele două categorii de norme atrage
după sine incidenţa unor dispoziţii legale care să constituie pentru inculpat
legea penală mai favorabilă."
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de
autori.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, care
au următorul conţinut:
„Hotărârile sunt supuse casării în următoarele
cazuri: [...]
14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate
în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele
prevăzute de lege".
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la aplicarea legii penale
sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la
stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în temeiul legii şi ale art. 129
referitoare la Folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nemulţumirea autorilor izvorăşte din împrejurarea că, deşi la
momentul săvârşirii faptelor pentru care au fost condamnaţi, legea procesual penală nu prevedea posibilitatea de a
promova recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti în cazul în care s-au
aplicat pedepse greşit individualizate, art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală, în
redactarea actuală, reglementează această posibilitate. In opinia autorilor
excepţiei, aplicarea textului de lege criticat în actuala redactare, în
condiţiile în care activitatea infracţională a acestora s-a desfăşurat într-o
perioadă în care acesta avea un alt conţinut, are semnificaţia încălcării
principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece, pe de o
parte, autorii excepţiei încearcă să convertească controlul de constituţionalitate
într-unui de drept comun tinzând să solicite Curţii să se pronunţe cu privire
la modul de interpretare şi de aplicare al legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, problemele de interpretare şi de
aplicare a legii în raport de situaţiile concrete deduse judecăţii fiind de
competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de
lege. Pe de altă parte, principiul consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie vizează aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceasta
înţelegându-se dispoziţii de drept penal substanţial. Faptul că norma procesual
penală face trimitere la criteriile de individualizare a pedepselor consacrate
de art. 72 din Codul penal nu este de natură a atrage după sine aplicarea
principiului invocat pentru normele consacrate de Codul de procedură penală,
care sunt de imediată aplicare şi care au fost adoptate de legiuitor în virtutea
competenţei sale stabilite de Constituţie în art. 126 alin. (2).
Curtea mai reţine că
prevederile legale criticate nu contravin nici art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală, deoarece, de vreme ce instituie posibilitatea sancţionării
hotărârilor judecătoreşti prin care s-au aplicat pedepse greşit individualizate
sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea dau expresie textului
constituţional invocat, potrivit căruia pedepsele sunt stabilite şi aplicate
numai în temeiul legii.
De asemenea, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură
penală nu conţin nicio dispoziţie de natură să încalce dreptul la un proces
echitabil. Dimpotrivă, prin această reglementare s-a avut în vedere dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen
rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială.
Cât priveşte critica raportată la art. 129 din
Constituţie, autorul excepţiei nu a motivat in
terminis în ce constă contrarietatea invocată.
Prin urmare, raportarea la acest temei constituţional nu poate fi avută în
vedere, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările trebuie făcute
în formă scrisă şi motivate, Curtea neputându-se substitui autorilor pentru a complini acest
neajuns.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Benoni
Nica şi Romică Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta