DECIZIE Nr.
790 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului
contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 29 din 17 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, excepţie
ridicată de Cabinetul individual medic de familie dr. Tănăsie Doina Daniela în
Dosarul nr. 286/CM/2006 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Tudor
Belu pentru autorul excepţiei. Lipseşte partea Cristina Vladu, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, consideră că prin textul de lege
criticat se produce o imixtiune a statului în activitatea economică internă a
unui cabinet medical privat, se suprimă dreptul de negociere şi libera
iniţiativă a medicului de familie în relaţia contractuală cu angajatul său,
fără ca statul să stabilească în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004
sursele de finanţare pentru cabinetele medicale din sistemul privat. In acest
sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 se adresează
unităţilor sanitare publice, în timp ce cabinetul medical privat îşi desfăşoară
activitatea în sistem privat, având o sursă de finanţare privată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
soluţia legislativă criticată este justificată de necesitatea instituirii unor
măsuri de protecţie socială.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 286/CM/2006, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte
drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din
sectorul sanitar, excepţie ridicată de Cabinetul
individual medic de familie dr. Tănăsie Doina Daniela, cu prilejul soluţionării
unei acţiuni civile privind acordarea unor drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate prevăd
salarizarea personalului cabinetelor individuale ale medicilor de familie în condiţii
identice cu cele aplicabile personalului contractual al unităţilor publice din
sectorul sanitar, deşi cabinetele medicale individuale nu aparţin sectorului
sanitar public şi îşi angajează personalul prin negociere. Consideră că aceste
dispoziţii legale încalcă principiul consensualităţii şi cel al libertăţii de
negociere, ce rezultă din prevederile art. 45 din Constituţie, reprezentând o
imixtiune în activitatea economică internă a unui cabinet medical privat. In
acelaşi timp, dispoziţiile legale criticate impun plata unor drepturi salariale
fără a arăta sursa de finanţare a acestora, contrar prevederilor art. 138 alin.
(5) din Constituţie.
Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia ridicată
este neîntemeiată, având în vedere că libera iniţiativă şi accesul liber la o
activitate economică sunt garantate, dar pot fi exercitate numai în condiţiile
legii. Aşadar, legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile în care pot
fi exercitate aceste drepturi, precum şi obligaţiile corelative.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este inadmisibilă, sens în care arată că principiile consensualităţii
şi libertăţii de negociere nu au consacrare de ordin constituţional. Cât
priveşte dispoziţiile art. 45 din Constituţie, apreciază că acestea nu sunt
incidente în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că
libertatea economică este garantată numai cu respectarea condiţiilor legii, iar
reglementarea legală a modului de stabilire a salariilor personalului
contractual din cabinetele medicale individuale, precum şi a nivelului minim al
acestora nu instituie vreo îngrădire a libertăţii economice. De
asemenea,consideră că aceste dispoziţii legale nu contravin sub niciun aspect
prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din
unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 416
din 17 mai 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Salariile individuale ale personalului contractual din
cabinetele medicale individuale, organizate
conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi
funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, din asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate
finanţate din fonduri publice se stabilesc prin negociere şi nu pot fi mai mici
decât salariile de bază minime pentru asistenţii medicali şi medicii, prevăzute
în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Reprezentantul legal al cabinetelor medicale din
asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate care au pe lista
proprie un număr mai mic de 1.000 de asiguraţi sau în cazul în care nivelul
veniturilor realizate nu permite încadrarea personalului contractual cu normă întreagă, poate
dispune încadrarea cu fracţiuni de normă."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 privind libertatea
economică şi în art. 138 alin. (5), referitor la interdicţia aprobării oricărei
cheltuieli bugetare fără stabilirea sursei de finanţare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat nu conţine dispoziţii prin care să
îngrădească accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă ori
exercitarea acestora, ci doar stabileşte unele condiţii care trebuie respectate
în exercitarea acestor drepturi, în acord cu dispoziţiile art. 45 din
Constituţie. Astfel, nu se aduce atingere dreptului la negociere între
angajator şi salariat pentru stabilirea drepturilor salariale, art. 41 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 prevăzând doar limita minimă
care trebuie respectată la stabilirea acestor drepturi. De altfel, Curtea
observă că drepturile salariale şi de protecţie socială a muncii prevăzute în
legislaţie sunt obligatorii, ca drepturi minimale, şi la negocierea şi
încheierea între patronat şi sindicate ori reprezentanţii salariaţilor a
contractelor colective de muncă, indiferent de domeniul de activitate.
In această lumină, prevederile legale criticate apar ca
o concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi condiţiile de exercitare a dreptului
salariaţilor la măsuri de protecţie socială a muncii, ca şi dreptul cetăţenilor
la diferite forme de asigurări sociale şi la măsuri de asistenţă socială se
stabilesc prin lege. Intrucât aceste dispoziţii constituţionale nu stabilesc
nicio diferenţiere, Curtea reţine că obligaţia constituţională a statului de a
reglementa prin lege măsurile şi formele de protecţie socială a muncii şi de
asigurări şi asistenţă socială este valabilă atât pentru sectorul public, cât
şi pentru sectorul privat.
In sfârşit, analizând criticile de neconstituţionalitate,
raportate la dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată
că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la
aprobarea cheltuielilor din bugetul public naţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea
şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice
din sectorul sanitar, excepţie ridicată de Cabinetul individual medic de
familie dr. Tănăsie Doina Daniela în Dosarul nr. 286/CM/2006 al Tribunalului
Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea