DECIZIE Nr.
790 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 1 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, ale art. 4 si
art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în
conditii speciale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 4 şi art. 5
din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii
speciale şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Ioan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curţii de Apel
Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 4 din
Legea nr. 554/2004 şi de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 461/97/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr.
19/2000, ale art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 4 din Legea
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ioan Câmpean în cauza ce are ca obiect
recursul declarat împotriva unei sentinţe civile prin care i s-a respins
cererea de recalculare a pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate devin
discriminatorii dacă se interpretează în sensul că nu se aplică şi celor care
au lucrat în condiţii speciale, potrivit Legii nr. 226/2006, şi numai dacă
instanţele nu recunosc dreptul celor vizaţi de aceste articole de a se prevala
de situaţia cea mai avantajoasă pentru ei. De asemenea, arată că art. 4 din
Legea nr. 554/2004 limitează atacarea în instanţă a actelor cu caracter
normativ, ceea ce nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, prin această
limitare încălcându-se dreptul constituţional de acces la justiţie.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 şi art. 5 din Legea nr.
226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie
2006, şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie
2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1671 din Legea nr. 19/2000: „(1) Intr-un
interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele
care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform
legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu
reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.
TABELUL Nr. 4
|
Stagiul de cotizare realizat
efectiv, conform
legislaţiei anterioare, în grupa I
de muncă (ani împliniţi)
|
Reducerea vârstelor standard de
pensionare prevăzute în anexa nr. 3
|
|
(ani)
|
(luni)
|
|
2
|
1
|
2
|
|
4
|
2
|
5
|
|
6
|
3
|
7
|
|
8
|
4
|
10
|
|
10
|
6
|
0
|
|
12
|
7
|
2
|
|
14
|
8
|
5
|
|
16
|
9
|
7
|
|
18
|
10
|
10
|
|
20
|
12
|
0
|
|
22
|
13
|
0
|
|
24
|
14
|
0
|
|
26 şi peste
|
15
|
0
|
(2) Vârstele de pensionare reduse conform
prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.
(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul
asiguraţilor prevăzuţi la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele
stipulate în anexele nr. 4 şi 5.
(4)Vârstele standard de pensionare din care se face
reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului,
respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr.
3, în condiţiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului,
respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.
(5)Reducerea vârstelor standard de pensionare în
baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de
prezenta lege sau de legile cu caracter special.";
- Art. 4 din Legea nr. 226/2006: „Asiguraţii care au
realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază
de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor
standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare
necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 «Bărbaţi. Reducerea vârstelor
standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii
speciale de muncă» şi din anexa nr. 5 «Femei. Reducerea vârstelor standard de
pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de
muncă» la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";
- Art. 5 din Legea nr.
226/2006: „(1) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual
se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea
punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
(2) In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 4, la
stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de
cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 la Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.";
- Art. 4 din Legea nr. 554/2004: „(1) Legalitatea
unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data
emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa,
constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond,
sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ
competentă şi suspendă cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios
administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se
respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea
cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă
să o soluţioneze.
(2)Instanţa de contencios administrativ se pronunţă,
după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a
emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act
administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile
legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3)Soluţia instanţei de contencios administrativ
este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi
se judecă de urgenţă şi cu precădere.
(4) In cazul în care instanţa de contencios
administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a
ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui
nelegalitate a fost constatată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11
alin. (1) si (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si
(2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2) si (4), art. 47, art. 52 alin. (1),
art. 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6) şi ale art. 135 alin. (2) lit.
f) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din
Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză, Curtea respingând excepţia
de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 461/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea
a constatat că asiguraţii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc
cumulativ condiţiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament
juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă.
Referitor la dispoziţiile art. 4 din Legea nr.
554/2004, Curtea reţine că prin Decizia nr. 342/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, a constatat că
faptul că excepţia de nelegalitate vizează doar actele administrative
unilaterale cu caracter individual nu are semnificaţia excluderii actelor
administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate
exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se
pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în
speţă, a excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004
reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului
administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral"
al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul
individual ori normativ al acestuia.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, atât soluţiile, cât şi
considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 şi ale art. 5
din Legea nr. 226/2006, Curtea constată că acestea nu instituie privilegii sau
discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile pentru toţi cetăţenii
vizaţi de ipoteza normelor legale.
Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei nu
formulează veritabile critici de neconstituţionalitate ale textelor de lege, ci
este nemulţumit de aplicarea de către instanţa de judecată a dispoziţiilor art.
4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006. Aşadar, aspectele invocate ţin de aplicarea
şi interpretarea textelor de lege, iar nu de contrarietatea lor cu dispoziţiile
constituţionale.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006, astfel cum a fost
formulată, este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006
privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată
de Ioan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean