DECIZIE
Nr. 79 din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 si art. 385 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 21 februarie 2006
Ion Predescu
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu
- judecător
Şerban
Viorel Stănoiu -
judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconsti-tuţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 şi art. 385 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în Dosarul nr.
227/R/2005 al Judecătoriei
Luduş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional, care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.
Până în prezent nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 227/R/2005, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 şi art. 38518 din Codul
de procedură
penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în dosarul de mai sus,
având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale aflate în faza de rejudecare după casare, cu trimitere la prima instanţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei,
sprijinindu-se pe modul de interpretare şi de aplicare a textelor legale criticate de către instanţa de recurs, susţin
că prevederile art. 385 alin.
1, coroborate cu cele ale art. 300 din Codul de procedură penală, încalcă dreptul
la un proces echitabil, întrucât favorizează partea care a lipsit în mod nejustificat la două termene consecutive. Aceasta, deoarece
instanţa de recurs, după ce a dispus rejudecarea pricinii în
vederea clarificării cadrului
juridic procesual, a anulat toate actele întocmite de instanţa de fond. Or, o atare dispoziţie nu ar putea însă să modifice starea de fapt existentă referitoare la cauza de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Judecătoria Luduş nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate
nu numai că nu aduc atingere
prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (3), ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind
preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil
fiind una dintre aceste exigenţe.
Mai mult, dispoziţiile art. 300 raportate la art. 385 din
Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror
reglementare este de competenţa
exclusivă a legiuitorului,
potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 şi
art. 385 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
Art. 300 - Verificarea sesizării instanţei:
„Instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.
In cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit
legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se
restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii
acestuia."
Art. 385 - Limitele rejudecării:
„Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost casată."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 300 şi art. 385 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 291 din 9 iunie
2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, şi Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţiile
de neconstituţionalitate ca
neîntemeiate, pentru considerentele acolo reţinute.
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind anularea actelor întocmite de
instanţa de fond, Curtea
Constituţională reţine că acestea
privesc modul de interpretare şi de aplicare a legii, iar examinarea lor excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi
art. 385 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în Dosarul nr. 227/R/2005 al Judecătoriei Luduş.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru