DECIZIE Nr.
787 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a ordonantei in
ansamblul sau
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 583 din 4 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, 18,
art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, 28,
art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în ansamblul
său, excepţie ridicată de Radu George Alexandru Ghiţă în Dosarul nr.
3.296/256/2007 al Judecătoriei Medgidia.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea
Constituţională în Decizia nr. 183 din 8 mai 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.296/256/2007, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16
alin. (1) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3),
art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi a ordonanţei în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate
a fost ridicată de Radu George Alexandru Ghiţă într-o cauză având ca obiect
soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare
a unei contravenţii, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului
Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 este neconstituţională în întregul său. In acest sens, precizează că
materia contravenţională aparţine domeniului contenciosului administrativ,
care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, este rezervat
exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonanţă simplă. De
asemenea, autorul excepţiei susţine că ordonanţa criticată anihilează prezumţia
de nevinovăţie şi răstoarnă sarcina probei, întrucât „instituie obligaţia
presupusului contravenient de a-şi proba nevinovăţia", ceea ce contravine
prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Medgidia consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că utilizarea
de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii
prezumţiei de nevinovăţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu înfrâng
prezumţia de nevinovăţie. In ceea ce priveşte critica prin raportare la
dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, precizează că
„dispoziţiile legale criticate, reglementând constatarea contravenţiilor, aplicarea
sancţiunilor, precum şi căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare
a contravenţiei, nu sunt de natură să aducă atingere principiului
constituţional potrivit căruia prin lege organică se reglementează contenciosul
administrativ".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, în ansamblul său, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, precum şi
prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin.
(3), art. 27, 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (7): „(1) Procesul-verbal de
constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde
este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte
agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul
numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea
faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea
gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea
actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia;
indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48
de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta
prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul
la care se depune plângerea. [... ]
(7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a
face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile
sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub
sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
- Art. 17: „Lipsa
menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator,
numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa
denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii
acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.";
-Art. 18: „Contravenientul
este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate
ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin.
(3). In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator
poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni
publici.";
- Art. 19. alin. (1): „Procesul-verbal
se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. In
cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să
semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care
trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. In acest caz procesul-verbal
va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi
semnătura acestuia.";
- Art. 25 alin. (1) şi (3): „(1) Procesul-verbal se
va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă
este cazul, părţii vătămate şi proprietarului
bunurilor confiscate. [...]
(3) In situaţia în care contravenientul a fost
sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu
procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. In înştiinţarea de plată se va
face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile
abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, după caz, a
despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să
se procedeze la executarea silită.";
- Art. 26 alin. (3): „In
cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să
semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de
plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la
data încheierii. ";
- Art. 27: „Comunicarea
procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de
primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin
un martor.";
- Art. 28: „(1)
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la
data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării
acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. In
actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie
menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la
miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de
sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la
sfârşitul primei zile de lucru următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite
bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile
autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice
abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea
pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa
contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul
unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe
chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite
prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin.
(1).
(3) In cazul în care contravenientul a achitat
jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită
orice urmărire încetează.";
- Art. 33 alin. (1): „Judecătoria
va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea
contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a
organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal
sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la
rezolvarea temeinică a cauzei."
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane
citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute
de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării.";
In opinia autorului excepţiei,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23
alin. (11), care consacră prezumţia de nevinovăţie, ale art. 73 alin. (3) lit.
k), potrivit cărora prin lege organică se reglementează în domeniul
contenciosului administrativ, ale art. 115 alin. (1)
care stabilesc că ordonanţele nu pot fi emise în
domeniul legilor organice, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, deşi în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor există şi prevederi specifice materiei
contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor
dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece
astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementează expres şi
limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu
figurează dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor. In sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin
contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin
intermediul justiţiei, cetăţenii sunt apăraţi de eventualele abuzuri ale
autorităţilor administraţiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale,
prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. In
schimb, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl
constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori
sociale care, deşi nu se bucură de protecţia legii penale, trebuie apărate prin
mijloace extrapenale. Aşa cum arată şi autorul excepţiei în critica de neconstituţionalitate
extrinsecă a ordonanţei, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 183
din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că
„contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse
unui regim administrativ". Scoaterea acestora din domeniul ilicitului
penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care, aşa cum s-a precizat mai
sus, are în vedere raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice
prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea
prezumţiei de nevinovăţie şi răsturnarea sarcinii probei care ar nesocoti
prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că s-a mai pronunţat în
repetate rânduri. De exemplu, prin deciziile nr. 349 din 18 septembrie 2003
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003), nr. 380 din 14 octombrie 2003
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003) sau nr. 270 din 22 iunie 2004
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004), instanţa de control constituţional a
reţinut că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 „sunt în deplin acord
cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu
rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor
contravenientului, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".
Intrucât nu au intervenit elemente de noutate care să justifice modificarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 16
alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi
(3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin.
(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în ansamblul său, excepţie ridicată de
Radu George Alexandru Ghiţă în Dosarul nr. 3.296/256/2007 al Judecătoriei
Medgidia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu