DECIZIE Nr.
782 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Zabar Ciuraru în Dosarul nr. 14.830/301/2008 (număr în
format vechi 2.148/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.830/301/2008 (număr în format vechi 2.148/2009), Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de
Zabar Ciuraru cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect
săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 182 alin. 2 dinjCodul
penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 182 din Codul penal încalcă
valorile supreme ale statului român şi dreptul la un proces echitabil,
întrucât, spre deosebire de reglementarea cuprinsă în art. 181 din Codul penal,
nu prevede posibilitatea înlăturării răspunderii penale prin împăcarea
părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal, modificate prin Legea
nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de
procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, având următorul cuprins: „Dacă
fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau
organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori
psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) referitoare la statul român şi valorile sale supreme şi ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de
lege criticat, în sensul de a prevedea posibilitatea înlăturării răspunderii
penale prin împăcarea părţilor. O asemenea solicitare nu intră însă în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Zabar Ciuraru în Dosarul nr. 14.830/301/2008 (număr în
format vechi 2.148/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică