DECIZIE Nr.
777 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si (3) din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 119 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.325/1.285/2009 al
Tribunalului Comercial Cluj.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.325/1.285/2009, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca într-o
cauză având ca obiect autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate, dând posibilitatea unui
acţionar minoritar de a solicita instanţei să autorizeze convocarea adunării
generale cu o anume ordine de zi, stabilită chiar de către acţionarul
respectiv, înseamnă a da putere de lucru judecat voinţei minorităţii, în mod
nejustificat, în detrimentul voinţei majorităţii. Se mai arată că posibilitatea
acţionarului minoritar de a cere conducerii societăţii convocarea adunării
generale, ordinare sau extraordinare, este premisa subrogării acestuia în
atribuţiile organului de conducere al societăţii comerciale, iar intervenţia
instanţei de judecată echivalează cu o imixtiune nepermisă în activitatea
internă a societăţii, contrar art. 44 alin. (2) din Constituţie. Se arată că
aceste prevederi legale dau posibilitatea acţionarului minoritar să
stabilească, prin voinţa sa exclusivă, o ordine de zi care să nu aibă nicio
legătură cu deblocarea şi reluarea activităţii societăţii; de altfel, se arată
că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cererea de convocare a
adunării generale de către un acţionar aflat în ipoteza art. 119 alin. (1) din
lege ar fi admisibilă numai dacă ar contribui la deblocarea şi reluarea
activităţii societăţii.
Tribunalul Comercial Cluj apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 119 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.006 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare,
care au următorul cuprins:
„(1) Consiliul de administraţie, respectiv
directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor
reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o
cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea
cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării. [...]
(3) In cazul în care consiliul de administraţie,
respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul
societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a
directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către
acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă
ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2),
data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va
prezida."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44
alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea
economică, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
I. Soluţia legislativă conţinută de textul art. 119
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este o expresie a „consolidării protecţiei
acordate acţionarilor", astfel cum reiese din expunerea de motive a Legii
nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 955 din 28 noiembrie 2006, lege care a prevăzut această formă redacţională
a textului. Este de observat că posibilitatea oferită acţionarului aflat în
ipoteza textului legal criticat nu este de natură să înfrângă voinţa
majorităţii acţionarilor, în sensul că decizia finală cu privire la aprobarea
măsurilor aflate pe ordinea de zi se ia de către majoritatea acţionarilor.
Această procedură contestată vizează mai degrabă dreptul acţionarului minoritar
de a se exprima, de a solicita acţionarilor majoritari imprimarea unei anumite
direcţii/politici în cadrul societăţii comerciale, de a se proteja faţă de
unele decizii ce au fost/pot fi luate de către acţionarii majoritari, însă, în
final, cei care vor decide vor fi acţionarii care deţin majoritatea.
Rezultă că, prin existenţa acestei proceduri, acţionarii
minoritari nu se subrogă în drepturile acţionarilor majoritari şi nu exercită
nicio imixtiune în activitatea societăţii comerciale. In aceste condiţii,
critica de neconstituţionalitate cu privire la acest text de lege nu poate fi
reţinută.
II. In raport cu dispoziţiile art. 119 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii.
Exemplificativ, menţionăm Decizia nr. 295 din 11 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 3 aprilie 2008, prin care
Curtea, în raport cu o critică de neconstituţionalitate ce viza pretinsa
încălcare a art. 44 şi 135 din Constituţie, a statuat că „textul de lege
criticat nu conţine nicio normă contrară [acestora]. Acest text de lege acordă
instanţei de judecată posibilitatea de a autoriza convocarea adunării generale
numai în măsura în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul nu
fac acest lucru în urma solicitării acţionarilor ce reprezintă cel puţin 5% din
capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede
astfel.
Potrivit aceluiaşi text de lege, instanţa
judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea
adunării generale, stabilirea datei de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi
să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, a datei ţinerii
adunării generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a
persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de
deblocarea activităţii societăţii comerciale, la cererea unora dintre
acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societăţii,
aceasta urmând a se realiza în deplină concordanţă cu principiul autonomiei de
decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operaţiunile
comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii".
Considerentele reţinute de Curte în decizia menţionată
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Obiter dictum, se
observă, de asemenea, că noţiunea de „deblocare a activităţii societăţii
comerciale" nu este folosită în sensul că cererea de convocare ar
trebui să vizeze stricto sensu acest aspect, ci în sensul că intervenţia
instanţei este cea care deblochează activitatea societăţii din imobilismul în
care aceasta se afla ca urmare a faptului că nu s-a dat curs cererii de
convocare formulate de acţionarul minoritar aflat în ipoteza art. 119 alin. (1)
din lege.
Cele de mai sus demonstrează constituţionalitatea
textului criticat şi în raport cu art. 45 din Constituţie, astfel încât, în
lipsa constatării încălcării vreunei drept sau vreunei libertăţi fundamentale,
potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 53 din Constituţie, invocat
în susţinerea excepţiei, nu are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 119 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.325/1.285/2009 al
Tribunalului Comercial Cluj.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly