DECIZIE Nr.
774 din 1 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 600 din 12 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Mihaela Stamate, Mark Oliver Stamate şi Edward Stamate în
Dosarul nr. 1.800/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.800/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 13 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Mihaela Stamate, Mark
Oliver Stamate şi Edward Stamate cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat încalcă accesul
liber la justiţie şi prezumţia de nevinovăţie, în măsura în care nu permite ca,
în caz de deces al inculpatului, pe de o parte, instanţa să procedeze din
oficiu, iar, pe de altă parte, moştenitorii să opteze pentru continuarea
procesului penal, în scopul verificării incidenţei vreunuia dintre cazurile
prevăzute de art. 10 lit.a)-e) din Codul de procedură penală. Arată că
prevederile art. 13 din Codul de procedură penală au fost instituite tocmai
pentru a asigura inculpatului posibilitatea de a beneficia în mod real de
prezumţia de nevinovăţie. Or, în cazul decesului acestuia, moştenitorii au, la
rândul lor, interesul de a curăţa memoria antecesorului lor trimis în judecată,
cu atât mai mult cu cât constatarea inexistenţei faptei sau a săvârşirii
acesteia de către alte persoane, spre exemplu, ar avea influenţă directă şi cu
privire la modul de soluţionare a laturii civile a procesului penal. De
asemenea, consideră că nu este lipsit de importanţă faptul că moştenitorii
condamnatului decedat au posibilitatea de a solicita revizuirea hotărârii
judecătoreşti definitive de condamnare.
Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 21
alin. (1) şi ale art. 23 alin.
(11) din Constituţie, întrucât, în caz de deces al inculpatului, nu conferă
moştenitorilor acestuia dreptul de a cere continuarea procesului penal în
vederea stabilirii nevinovăţiei inculpatului. Arată că, din moment ce
moştenitorii condamnatului decedat au dreptul să ceară revizuirea hotărârii
judecătoreşti definitive de condamnare, iar instanţa, în cazul admiterii în
principiu a cererii de revizuire, este obligată, potrivit art. 403 alin. 4 din
Codul de procedură penală, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. 2 şi 3
din Codul de procedură penală, cu atât mai mult ar trebui ca moştenitorii să
aibă dreptul de a cere continuarea procesului penal atunci când inculpatul
decedează în cursul judecării cauzei în fond sau în căile ordinare de atac.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că moştenitorii
inculpatului nu au un interes legitim pentru a solicita continuarea procesului
penal, întrucât, în cazul decesului inculpatului anterior pronunţării unei
hotărâri definitive de condamnare, procesul penal încetează fără stabilirea
vinovăţiei, operând astfel, în continuare, principiul constituţional al
prezumţiei de nevinovăţie. Consideră că existenţa faptei ilicite, identitatea
autorului şi vinovăţia acestuia, aspecte care se cercetează în cursul acţiunii
civile şi care îi interesează pe moştenitorii inculpatului, nu au nicio
legătură cu stabilirea ilicitului penal şi a vinovăţiei penale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
Consideră că autorii excepţiei nu critică textul de lege pentru ceea ce
conţine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv posibilitatea succesorilor
inculpatului de a cere continuarea procesului penal, urmărind completarea
textului în acest sens. Potrivit competenţei sale, însă, astfel cum este ea
prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu
poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate
pronunţa numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
prevederilor art. 146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Codul
de procedură penală. Insă, din examinarea concluziilor scrise depuse în
motivarea excepţiei, reiese că, în realitate, critica de neconstituţionalitate
priveşte doar dispoziţiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate acestea
prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: „In caz de amnistie,
prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei
unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea
procesului penal."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind
accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii acesteia solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul
reglementării posibilităţii ca, în caz de deces al inculpatului, pe de o parte,
instanţa să procedeze din oficiu, iar, pe de altă parte, moştenitorii să opteze
pentru continuarea procesului penal, în scopul verificării incidenţei vreunuia
dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e) din Codul de procedură penală.
O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146
lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Mihaela Stamate, MarkOliverStamateşi Edward
Stamateîn Dosarul nr. 1.800/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică