DECIZIE Nr.
773 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 alin. (3) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 432 din 24 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ-fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că,
după cum rezultă din motivare, autorul acesteia urmăreşte, în realitate,
modificarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.932/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi
contencios administrativ-fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată
de Societatea Comercială „Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în cadrul
procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 31 din Legea nr.
85/2006, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 din aceeaşi lege, care definesc
insolvenţa, instituie posibilitatea oricărui pretins creditor să formuleze o
cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva oricărui aşa-zis
debitor, posibilitate ce conduce, în practică, la o serie de abuzuri. Astfel,
consideră că art. 31 ar trebui să prevadă cerinţa dovedirii creanţei printr-un
titlu executoriu şi a existenţei menţiunii că, înainte de a se adresa tribunalului
cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, creditorul s-a adresat
executorului judecătoresc în vederea executării silite, iar în urma acestui
demers, debitorul nu are posibilitatea de a acoperi acel pasiv. In lipsa
acestor prevederi, textul de lege criticat este discriminatoriu, afectând pe
debitor în cazul introducerii unor cereri făcute cu rea-credinţă de deschidere
a procedurii insolvenţei. Astfel, până la soluţionarea contestaţiei formulate
împotriva deciziei de deschidere a procedurii insolvenţei, ceilalţi creditori
se vor înscrie la masa credală, ceea ce va conduce realmente la intrarea în
faliment a comerciantului. Prin urmare, consideră că art. 31 din Legea nr.
85/2006 „trebuie să fie modificat în sensul de a deveni mult mai restrictiv".
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ-fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi invocă în acest sens
jurisprudenta Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 113/2009, nr.
1.144/2008 şi nr. 659/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 3: „1. insolvenţa este acea stare a
patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor
băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţa este iminentă atunci când se
dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile
angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;";
- Art. 31: „(3) Dacă între momentul înregistrării
cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate
cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica,
din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune
conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.
(1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea
însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu
respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare prevederilor art. 16, 21 şi 44 din Constituţie, care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie şi dreptul de
proprietate.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate în raport
cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei
susţine că debitorii sunt defavorizaţi, întrucât deschiderea procedurii
insolvenţei în condiţiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006 ar putea
să-i supună pe aceştia unor abuzuri.
Or, faţă de acestea, se reţine că principiul egalităţii
are în vedere aplicarea unui regim juridic egal pentru persoane aflate în
situaţii egale. In speţă însă, autorul excepţiei nu indică în raport cu care
alte persoane, aflate în situaţii identice cu a sa, se creează tratamentul
juridic diferenţiat, motiv pentru care dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu
sunt incidente.
Apoi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din
Constituţie, Curtea observă că prevederile de lege criticate nu împiedică nici
pe debitor, nici pe creditor să se adreseze justiţiei pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime şi nici nu aduce atingere posibilităţii
acestora de a-şi formula apărări în conformitate cu cerinţele unui proces
echitabil. Din contră, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 consacră rolul
activ al judecătorului care trebuie să vegheze la îndeplinirea condiţiilor
legale ale cererii de declanşare a procedurii insolvenţei.
In sfârşit, în ceea ce priveşte criticile de
neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea
constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de
constituţionalitate. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr. 805 din
9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995
din 13 decembrie 2006, prin care s-a statuat că: „dreptul formulării cererii
introductive pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a
falimentului este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al
acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în
cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţă şi indiferent de
valoare".
De asemenea, Curtea a reţinut că „procedura prevăzută
de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de
constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată,
modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în
condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe
certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate
al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din
partea debitorilor rău-platnici".
Aşa fiind, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate
privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi şi de
art. 136 alin. (5) din Constituţie, nu este încălcat prin dispoziţiile de lege
criticate.
Curtea constată însă că, în speţă, criticile de
neconstitutionalitate sunt însoţite de solicitarea ca prevederile de lege
criticate să fie modificate „în sensul de a deveni mult mai restrictive".
Având în vedere această solicitare, precum şi
dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului", Curtea apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Victra" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea