DECIZIE   Nr. 77 din  5 mai 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 256 din  8 iulie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 3.030/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 28 aprilie 1998, fiind consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 5 mai 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 februarie 1998, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 3.030/1996 al acestei instante.
    In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale, intrucat contravin prevederilor art. 128 si 130 din Constitutie cu privire la "rolul Ministerului Public". Se mai sustine ca, intrucat legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a declara recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie impotriva hotararilor judecatoresti irevocabile, pentru motivele prevazute in text, in acord cu dispozitiile art. 130 din Constitutie, se impune ca si retragerea acestei cai sa fie "la indemana aceluiasi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciaza ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, "care permit partilor din proces de a cere continuarea judecatii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze si care apartine in exclusivitate unei autoritati publice", sunt neconstitutionale, pentru ca transfera in competenta partilor in litigiu atributii "care constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public", potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, atributii ce "se exercita numai prin procurorii constituiti in parchete".
    Se precizeaza, totodata, ca art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are in vedere egalitatea de tratament juridic al cetatenilor "in raport cu cea care se aplica autoritatilor publice si nici preluarea de catre cetateni a atributiilor ce revin respectivelor autoritati."
    Exprimandu-si opinia, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, in mod constant, a statuat ca dispozitia legala atacata este constitutionala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii prezente, precum si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate, fiind legal sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare. In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii."
    Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin exceptia de neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt constitutionale. In considerentele acestei decizii s-a retinut ca "art. 330^4 din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general isi poate retrage recursul in anulare si consacra, totodata, dreptul partilor din proces de a starui pentru continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile Constitutiei". Decizia nu a fost atacata cu recurs in ceea ce priveste dispozitiile art. 330^4, astfel incat ea a ramas definitiva.
    Faptul ca intregul text a fost declarat constitutional nu a impiedicat partile, in alte cauze, sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi text, Curtea mentinand prin deciziile pronuntate aceeasi solutie de constitutionalitate, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa faca necesara reconsiderarea practicii sale.
    Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 67 si nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingand exceptia. Pentru a se pronunta aceasta solutie s-a retinut, in esenta, ca textele care reglementeaza recursul in anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, nu contravin prevederilor art. 125 si 128 din Constitutie, deoarece faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de catre procurorul general este continuata, in caz de renuntare a acestuia, la cererea uneia dintre parti, nu este o problema de constitutionalitate, ci de optiune legislativa ce nu poate fi cenzurata de justitia constitutionala.
    Motivele invocate prin exceptia de fata nu sunt de natura sa duca la o reconsiderare a practicii Curtii.
    De aceea, avand in vedere ca, fata de solutiile pronuntate prin deciziile sus-mentionate, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza ca exceptia privind dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila sa fie respinsa.

    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 3.030/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 mai 1998.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                               Magistrat asistent,
                               Claudia Miu