DECIZIE Nr.
769 din 18 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 1 din Legea nr. 137/2002 privind
unele masuri pentru accelerarea privatizarii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de
administraţie Palace din Sinaia in Dosarul nr. 3.685/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.685/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de
administraţie Palace din Sinaia în cauza ce are ca obiect judecarea apelului
declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins acţiunea privind plata
unor daune contractuale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţia legală criticată, privind
scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru, a
timbrului judiciar, a cauţiunilor şi a altor taxe, încalcă principiul
garantării şi ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private,
indiferent de titular. Consideră că scutirea de la plata taxelor a
instituţiilor publice ar fi justificată atunci când acţionează pentru încasarea
veniturilor născute din raporturi de drept public, dar textul de lege criticat
stabileşte „un regim juridic de protecţie discriminator pentru instituţiile
publice ca titulare [ale] unui drept de proprietate privată".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece instituirea pentru instituţiile publice a unui regim juridic diferit,
în privinţa plăţii taxelor, are ca scop protejarea de către stat a intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 44 alin.
(2) din Constituţie fiind respectate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu îngrădesc
accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, fiind în
concordanţă şi cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctulele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind
unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 215
din 28 martie 2002, text modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004,
aprobată prin Legea nr. 191/2004, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 90 din 31
ianuarie 2004, respectiv, nr. 470 din 26 mai 2004. Potrivit acestor dispoziţii,
„Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu
calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia,
cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de
vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi
completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor
judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru
aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului
judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la
garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de
titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că a mai fost sesizată pentru controlul
constituţionalităţii dispoziţiilor art.401 din Legea nr. 137/2002 prin numeroase excepţii, toate fiind
respinse ca neîntemeiate. De exemplu, prin deciziile nr. 264 din 22 iunie 2004
şi nr. 629 din 3 octombrie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 732 din 13
august 2004, respectiv, nr. 917 din 10 noiembrie 2006, Curtea a reţinut că
scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru este un atribut suveran al
legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate
privată şi nici egalitatea în drepturi. Totodată, a mai reţinut că scutirea
instituţiilor publice implicate în privatizare de la plata taxelor de timbru şi
a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în
strânsa legătură a acţiunilor în justiţie, pentru care textul criticat prevede
scutirea, cu bugetul de stat, precum şi cu interesul general pe care-l prezintă
instituţiile publice.
Soluţiile şi considerentele deciziilor anterioare sunt
valabile şi în prezenta cauză, nerelevându-se elemente sau motive noi care ar
putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
In plus, Curtea reţine că în procesul de privatizare nu
sunt implicate doar instituţii publice de la nivel central, ci şi autorităţi
ale administraţiei publice locale, acţiunile introduse în justiţie de aceste
autorităţi având strânsă legătură cu bugetele locale.
In consecinţă, dispoziţiile legale criticate nu încalcă
prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la garantarea şi
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de
administraţie Palace din Sinaia în Dosarul nr. 3.685/3/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta