DECIZIE Nr.
766 din 18 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile art.
161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 îl nedreptăţesc, întrucât a avut o
contribuţie la asigurările sociale mai mare decât cea corespunzătoare
salariului minim brut pe economie, dar, pentru perioada cuprinsă între 2 martie
1955 şi 16 septembrie 1957, când nu poate dovedi drepturile salariale obţinute,
pensia îi este calculată, potrivit legii, în raport cu salariul minim. Prin
urmare, consideră că legea ar trebui să prevadă o valoare de referinţă mai mare
pentru calculul pensiilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat nu este discriminatoriu, întrucât se aplică în mod egal tuturor
persoanelor ce se încadrează în ipoteza pe care o reglementează. De asemenea,
situaţia obiectiv diferită avută în vedere, anume imposibilitatea dovedirii
drepturilor salariale obţinute într-o anumită perioadă, justifică tratamentul
juridic diferenţiat faţă de ceilalţi pensionari. In sfârşit, arată că art. 41
alin. (4) din Constituţie, invocat în motivarea scrisă de către autorul
excepţiei, nu are incidenţă în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată
de Niculae Stănescu cu prilejul soluţionării contestaţiei privind decizia de
pensionare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine art. 16
alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din Constituţie. In acest sens, arată că nu îi poate fi imputat faptul că
pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957 drepturile
salariale nu i-au fost înscrise în carnetul de muncă şi nu consideră că este
echitabil ca la calculul pensiei legea să prevadă raportarea la salariul minim
brut pe economie, deşi a avut venituri mai mari decât acest nivel şi a
contribuit, în consecinţă, proporţional cu veniturile realizate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că art. 41 alin. (4) din Constituţie nu se referă la drepturile
de asigurări sociale, despre care este vorba în speţă. De asemenea, arată că
cel care contestă decizia de pensionare are posibilitatea ca, prin intermediul
instanţelor de judecată, să utilizeze toate mijloacele pentru a-şi dovedi
drepturile sale, inclusiv martori şi prezumţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
textul de lege criticat are în vedere o situaţie obiectivă, ce justifică
soluţia legislativă adoptată, însă nimic nu-l împiedică pe contestatar să facă
dovada drepturilor sale în faţa instanţei de judecată. De asemenea, arată că
art. 41 alin. (4) din Constituţie nu are incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161
alin. (2) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că stabilirea unui anumit tip
de salariu ce se ia în calcul la stabilirea pensiei a fost determinată de o
situaţie obiectivă în care nu se poate cunoaşte salariul efectiv obţinut, iar
luarea în calcul a salariului minim pe ţară a fost opţiunea liberă a
legiuitorului, conform art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 161 alin. (2) din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de
lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Potrivit art. III alin. (1) din
ordonanţă, modificările aduse alin. (2) al art. 161 din Legea nr. 19/2000 s-au
aplicat începând cu data de 1 iulie 2007, astfel că, în prezent, textul de lege
criticat are următoarea redactare: „In condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie
stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile
salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. In caz
contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim
pe ţară, în vigoare în perioada respectivă."
In acelaşi timp însă Curtea observă că, prin
modificările ce au fost aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 19/2007, legiuitorul a instituit o reglementare specială pentru
acele persoane care, asemenea autorului excepţiei, au realizat venituri
anterior datei de 1 ianuarie 1963 şi care, din motive neimputabile lor, nu pot
dovedi drepturile salariale realizate. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în art.
161 alin. (3) şi au următorul conţinut: „(3) Fac excepţie de la aplicarea
prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru
care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:
a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de
cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947,
indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă
sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate
drepturile salariale;
b) un punct pentru
fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data
de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de
muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse
între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în
care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă,
pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel
prevăzut la lit. b)."
Intrucat dispoziţiile art. 161 alin. (3) din Legea nr.
19/2000 păstrează, în esenţă, soluţia legislativă criticată şi sunt aplicabile
ipotezei în care se găseşte autorul excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe
asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din
Constituţie, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, respectiv la
egalitatea între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că noua reglementare, instituită prin modificările aduse Legii nr.
19/2000 de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, vine în ajutorul
persoanelor care au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 prin instituirea unui tratament egal
pentru toate persoanele aflate în această ipoteză. Astfel, art. 161 alin. (3)
din Legea nr. 19/2000 prevede acordarea unui punct pentru fiecare lună de
stagiu de cotizare realizat atât în perioadele anterioare datei de 1 septembrie
1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de
muncă sau dovedite, ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate
drepturile salariale, cât şi în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie
1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate
drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite. Mai mult, venind în sprijinul
celor care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, au
obţinut un număr de puncte mai mic decât cel al persoanelor care nu au putut
dovedi drepturile salariale obţinute, legea acordă de asemenea un punct pentru
fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data
de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962. In sfârşit, pentru a proteja
drepturile câştigate deja de titularii dreptului de pensie, art. Il din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 prevede că „In cazul în care,
pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), din aplicarea prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit
sau aflat în plată, se păstrează punctajul mediu
anual, respectiv cuantumul avantajos."
Prin urmare, Curtea reţine că autorul excepţiei, care
nu poate dovedi drepturile salariale realizate în perioada cuprinsă între 2
martie 1955 şi 16 septembrie 1957, nu se află, potrivit legii, într-o situaţie
diferită faţă de celelalte persoane care, pentru aceeaşi perioadă, nu pot face
dovada salariilor obţinute, astfel că nu se poate reţine încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica adusă soluţiei pe care
legea a adoptat-o sub aspectul veniturilor salariale ce se iau în calcul la
stabilirea stagiului de cotizare, respectiv al punctajului ce se acordă pentru
fiecare lună de cotizare, potrivit noii reglementări instituite de art. 161
alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acest aspect ţine de
opţiunea liberă a legiuitorului, în baza prevederilor art. 47 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora dreptul la pensie, ca şi la alte forme de
asigurări şi de asistenţă socială se exercită în condiţiile prevăzute de lege.
In sfârşit, Curtea observă că soluţia legislativă
criticată, ce reglementează drepturi de asigurări sociale, nu are nicio
legătură cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Constituţie, care se referă la
egalitatea între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii şi
care are în vedere înlăturarea discriminărilor pe criteriul sexului în
raporturile specifice dreptului muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Niculae Stănescu în
Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea