DECIZIE Nr.
764 din 31 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie ridicată de Radu Ştefan
Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
19 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, cand Curtea a amanat pronunţarea la data de
31 octombrie 2006.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005), Curtea de Apel
Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie. Excepţia a fost ridicată de Radu Ştefan Mazăre în dosarul de mai
sus avand ca obiect
soluţionarea unei acţiuni
în contencios administrativ avand ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de
urgenţă menţionate şi obligarea Guvernului la
plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a
modului în care reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticoruptie au efectuat
împotriva sa acte premergătoare privind existenţa unor indicii de săvarşire a vreunei infracţiuni.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că, prin
dispoziţiile care formează obiectul excepţiei, au fost încălcate prevederile
Constituţiei Romaniei cuprinse
în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi la separaţia
puterilor în stat, ale art. 21 referitoare la „Accesul liber la justiţie",
ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24
referitoare la „Dreptul la apărare", ale art. 26 referitoare la „Viaţa
intimă, familială şi privată", ale art. 61 alin. (1) referitoare la
Parlament ca unică autoritate legiuitoare, ale art. 72 alin. (2) referitoare la
răspunderea penală deputaţilor şi senatorilor, ale art. 115 alin. (4) şi (6)
referitoare la ordonanţa de urgenţă şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la
obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile convenţionale ale art. 6 şi 8 privind
„Dreptul la un proces echitabil" şi „Dreptul la respectarea vieţii private
şi de familie" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în condiţiile şi cu
respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, adoptarea ordonanţei de
urgenţă atacate fiind impusă de obligativitatea Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 235/2005.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost determinată de cerinţa
restrangerii competenţei
organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie
definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi
a eficientizării acestuia şi de necesitatea formulării unui răspuns credibil în
perioada în care Comisia Europeană se află în plin proces de redactare a
viitorului raport de ţară pentru Romania.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de
autorul excepţiei nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al Legii nr.
54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 13 martie
2006, care au următorul conţinut:
„Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează
Direcţia Naţională Anticoruptie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe langă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticoruptie."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie,
Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate in faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial".
Făcand
aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale prevede în art. 29 alin. (1) şi (2)
următoarele: „(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate
în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei
în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia
dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj
comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa
instanţei de judecată, în cauzele la care participă".
Potrivit dispoziţiei mai sus citate din Constituţia Romaniei, excepţia de neconstituţionalitate
constituie una dintre căile prin care Curtea Constituţională este sesizată în vederea exercitării controlului a
posteriori asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor.
In cadrul procesului judiciar,
excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în randul excepţiilor de procedură prin care, partea care le ridică,
instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei
judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. In
aceeaşi ordine conceptuală, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o
chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să
preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Aşa se şi explică
prevederea cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în conformitate
cu care, „pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate
judecarea cauzei se suspendă".
Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate
forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de
judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare
într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.
In consecinţă, întrucat excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu nerespectarea
art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, urmează ca
aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie ridicată de Radu Ştefan
Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru