DECIZIE   Nr. 107*) din  1 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 85 din 26 aprilie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 27 din 12 martie 1996, publicata la pag. 7.

    Mihai Constantinescu      - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu      - judecator
    Florin Bucur Vasilescu    - judecator
    Raul Petrescu             - procuror
    Constantin Burada         - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, invocata de Popescu Elena in Dosarul nr. 1 .036/1994 al Curtii de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ.
    Dezbaterile asupra exceptiei de neconstitutionalitate au avut loc la data de 18 octombrie, fiind consemnate in incheierea din sedinta respectiva, iar Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 26 octombrie 1995 si apoi pentru data de 1 noiembrie 1995, cand a adoptat prezenta decizie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 noiembrie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 1.036/1994, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, a sesizat Curtea Constitutionala, la data de 28 februarie 1995, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, invocata de Popescu Elena.
    In sustinerea exceptiei se arata ca art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 este contrar art. 16, art. 38 si art. 43 din Constitutie, intrucat stabileste limite diferite de munca si de varsta pentru pensionarea barbatilor si a femeilor; iar norma juridica fiind imperativa, nu dispozitiva, textul de lege nu poate fi privit ca o masura de protectie speciala a femeii. Sub acest din urma aspect, se arata ca, daca dispozitia respectiva ar constitui o masura de protectie sociala, ar fi trebuit sa permita femeii de a opta sau nu pentru pensionare la implinirea varstei legale mai mici. Or, textul este categoric, in sensul ca la implinirea varstei prevazute de lege, mai mica decat in cazul barbatilor, femeia poate fi pensionata din oficiu, ceea ce reprezinta o discriminare, o atingere adusa dreptului la munca si o vatamare a dreptului la un nivel de trai decent.
    In opinia exprimata, Curtea de Apel Bucuresti considera ca exceptia este intemeiata fata de prevederile art. 16 - "egalitatea in drepturi" - din Constitutie, intrucat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 nu constituie un regim de protectie a femeii, in comparatie cu regimul de pensionare a barbatilor, instituind dreptul unitatii de a decide pensionarea personalului angajat, la implinirea varstei de 57 de ani femeile, fata de 62 de ani barbatii, cu o vechime in munca de 25 de ani, respectiv 30 de ani.
    Pentru solutionarea exceptiei, in conformitate cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului, iar in temeiul art. 5 din aceeasi lege si al art. 12 alin. 4 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale s-au cerut relatii la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Societatii Romane de Dreptul Muncii.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca dispozitiile art. 6, 9 si 10 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale, la care Romania este parte, ce consacra, alaturi de dreptul la munca, dreptul la asigurari sociale si o protectie speciala a familiei, femeilor, copiilor si adolescentilor, isi gasesc o reglementare corespunzatoare in legislatia noastra referitoare la asigurarile sociale (concedii de maternitate platite, concedii pentru ingrijirea copiilor bolnavi, acordarea dreptului la pensie pentru femei la o limita de varsta inferioara aceleia pentru barbati, alocatii pentru copii etc.). Se mai precizeaza ca, astfel cum rezulta din art. 10 alin. 3 al Declaratiei O.N.U. cu privire la eliminarea discriminarii fata de femei, din 7 noiembrie 1967, masurile luate pentru protectia femeii, pentru motive inerente constitutiei sale fizice si sarcinilor suplimentare carora trebuie sa le faca fata pe parcursul vietii (nasterea, cresterea copiilor, munca in gospodarie), nu pot fi considerate ca discriminatorii. Cu privire la exceptia ridicata, se considera ca prevederi le art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 nu au caracter imperativ ci, dimpotriva, constituie o norma juridica permisiva care, fara sa oblige femeia sa iasa la pensie, la 57 de ani, sau sa-i interzica aceasta la implinirea varstei respective, consacra posibilitatea femeii care a implinit 57 de ani de a uza de dreptul la pensionare conferit de lege. Reglementarea inscrisa in art. 8 alin. (3) din lege, potrivit careia femeile care doresc sa continue activitatea si dupa implinirea varstei de 57 de ani pot cere cu 3 luni inainte sa fie mentinute in munca pe o perioada de cel mult 3 ani, are caracterul unei norme supletive care ii confirma femeii posibilitatea sa opteze pentru aceasta varianta si, numai in caz contrar, se face aplicarea regulii generale inscrise in alin. (1) al art. 8. Se mai sustine ca exceptia este nefondata, deoarece prevederea criticata nu contravine dispozitiilor art. 16, 38 si 43 din Constitutie. In acest sens se mentioneaza ca egalitatea cetatenilor in fata legii nu trebuie inteleasa ca o uniformizare a prevederilor legale, fara sa se tina seama de caracteristicile fizice sau de varsta ale cetatenilor si de aceea stabilirea prin lege a unei limite de varsta, atat pentru femei cat si pentru barbati, pentru iesirea la pensie, nu poate fi interpretata ca o ingradire a dreptului la munca. De asemenea, enumerarea in art. 43 alin. (2) din Constitutie a domeniilor in care statul are obligatia de a asigura protectia sociala, dreptul la pensie, ajutorul de somaj etc., precum si garantarea acordarii acestor drepturi prin legi speciale, reprezinta transpunerea prevederilor art. 11 alin. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, conform carora statele recunosc dreptul oricarei persoane la un nivel de trai decent.
    In punctul de vedere al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale se precizeaza ca varsta de pensionare este, in prezent, una dintre cele mai discutate si controversate probleme cu care se confrunta ministerul, presiunile cele mai mari din partea unui mare esantion al populatiei fiind pentru reducerea si mentinerea diferentierii, intre barbati si femei, a varstei de pensionare. Desi legea - cadru a pensionarii, Legea nr. 3/1977, prevede varsta de pensionare pentru femei de 55 de ani, respectiv de 57 de ani, si pentru barbati de 60 de ani, respectiv de 62 de ani, varsta medie reala de pensionare este de 57 de ani pentru barbati si 52 de ani pentru femei, ca urmare a multitudinii de facilitati conferite de legislatia din ultimii 5 ani. Aceasta realitate a creat si creeaza mari disproportii intre populatia activa si cea pasiva, cu efecte negative asupra bugetului asigurarilor sociale de stat. Deci, din acest punct de vedere, in contextul procesului de reforma socioeconomica, se impune cu necesitate si reforma sistemului de asigurari sociale, un prim element, dar nu si cel mai important, fiind acela al cresterii varstei de pensionare.
    In Romania, femeile pot iesi la pensie cu 5 ani inaintea barbatilor, iar numeroase tari europene, care, de asemenea, consacra constitutional egalitatea sexelor, au o prevedere similara pentru femei, desi la o varsta mai inaintata. Se considera ca aceasta prevedere nu trebuie privita ca o inechitate sau ca o discriminare, ci doar ca o facilitate acordata femeilor, avand in vedere dubla lor activitate ca salariate si gospodine, cu atat mai mult cu cat in prima parte a activitatii sociale a femeilor nu sunt create prea multe forme de sprijin pentru cresterea copiilor, ingrijirea si educarea acestora. Totodata se arata ca prevederile Legii nr. 3/1977, privind varstele de pensionare, nu instituie o ingradire a dreptului la munca, deoarece Legea nr. 2/1991 prevede posibilitatea continuarii activitatii in calitate de pensionar. Pe de alta parte, se apreciaza ca, in contextul actual, trebuie avute in vedere si problemele interne ale unitatilor legate de forta de munca si somaj, de necesitatea formarii si integrarii cadrelor tinere.
    Asa fiind, se considera ca posibilitatea pensionarii femeii mai devreme decat barbatul este o facilitate si nu o masura discriminatorie, iar problema egalizarii varstelor este de viitor, cand vor fi create conditiile pentru realizarea ei.
    Societatea Romana de Dreptul Muncii, intr-un material mai amplu, care cuprinde observatii la Cartea Alba a Reformei Asigurarilor Sociale si Pensiilor, apreciaza ca masura preconizata a unificarii varstei de pensionare pentru limita de varsta intre barbati si femei, pe ideea egalitatii sexelor, ar trebui sa se bazeze pe o serioasa expertiza biologica si antropologica asupra femeilor din Romania, deoarece ar fi judicioasa numai in masura in care s-ar dovedi stiintific ca au o capacitate de munca identica cu barbatii de aceeasi varsta. Cat timp insa o cercetare stiintifica in acest sens lipseste, trebuie prezumat, in continuare, ca uzura capacitatii de munca a femeilor este mai mare si, ca atare, diferentierea actuala de 5 ani apare justificata. O atare diferentiere constituie o discriminare "pozitiva" de protectie a unui grup sociouman, in speta a femeilor, ceea ce nu contravine Constitutiei.
    La cererea partilor, la dosar au fost depuse extrase din Cartea Alba a Reformei Asigurarilor Sociale si Pensiilor, care privesc problemele ce le ridica speta de fata. De asemenea, s-a atasat Decizia nr. 1 din 28 ianuarie 1987 a Tribunalului Constitutional Federal al Germaniei, prin care s-a retinut ca varsta de pensionare pentru femei la 60 de ani, diferita de cea a barbatilor, la 65 de ani, nu incalca principiul egalitatii in drepturi prevazut in Constitutie, intrucat corespunde conditiilor sociale si profesionale diferite, ce exista intre barbati si femei, indeosebi ca urmare a obligatiilor ce revin femeii ca mama si in gospodarie. Totodata, s-a mai depus Decizia nr. 12.568/1990 a Curtii Constitutionale a Austriei, prin care s-a statuat ca "legiuitorul, treptat, poate si trebuie sa procedeze la egalizarea varstei de pensionare". Dupa cum reiese insa din faxul din 15 septembrie 1995 al presedintelui Curtii Constitutionale a Austriei, Parlamentul a declarat valabile limitele de varsta diferentiate pentru pensionarea femeilor si a barbatilor hotarand ca problema sa mai fie dezbatuta dupa anul 2019.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere a Guvernului, opiniile Ministerului Muncii si Protectiei Sociale precum si ale Societatii Romane de Dreptul Muncii, Cartea Alba a Reformei Asigurarilor Sociale si Pensiilor, cele doua decizii sus-mentionate ale Tribunalelor constitutionale din Germania si Austria, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale reprezentantului Ministerului Public si avand in vedere prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, raportate la Constitutie, precum si la dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata in mod legal si este, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 1, art. 3 si art. 23 din Legea nr. 47/1992, competenta sa se pronunte asupra exceptiei.
    Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, "Personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 de ani barbatii si 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de varsta, la implinirea varstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile".
    Prin exceptie, se apreciaza ca aceasta dispozitie legala este contrara art. 16, art. 38 si art. 43 din Constitutie.
    Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie prevad ca "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Prin exceptie, se sustine ca art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 ar institui o discriminare bazata pe sex.
    In legatura cu aceasta problema este de retinut ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 si nr. 85/1994, in concordanta cu practica constitutionala din alte tari, precum si cu practica Curtii europene a drepturilor omului.
    In general, se apreciaza ca violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. In alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice, in cazul unei diferente de situatii. Egalitatea formala ar conduce la aceeasi regula, in ciuda diferentei de situatii. De aceea inegalitatea reala, care rezulta din aceasta diferenta, poate justifica reguli distincte, in functie de scopul legii care le contine. Tocmai de aceea principiul egalitatii conduce la sublinierea existentei unui drept fundamental, dreptul la diferenta, iar in masura in care egalitatea nu este naturala, faptul de a o impune ar insemna instituirea unei discriminari.
    In cauza de fata, prin exceptie se invoca faptul ca existenta unei varste de pensionare diferite pentru femei si barbati ar constitui o discriminare. Daca, in principiu, conditiile generale socioprofesionale dintre femeie si barbat ar fi egale, nu numai in sens formal juridic al termenului, ci si in sens real, evident ca exceptia ar fi intemeiata. In fapt, insa, datorita imperativelor legate de cresterea si educarea copiilor, indeosebi in primii ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor in gospodarie, lipsei unor modalitati sociale si economice larg accesibile, in perioada actuala de tranzitie, care sa le degreveze de aceste obligatii, precum si altor aspecte care ingreuneaza ascensiunea lor profesionala (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru ingrijirea copilului bolnav, interdictiile cu scop de protectie de a lucra in anumite conditii etc.), precum si altor imprejurari, femeile sunt in situatii ce le dezavantajeaza fata de barbati. Desigur, asemenea situatii cu timpul se estompeaza si vor disparea, fenomen ce se regaseste in toate tarile europene ca fiind una dintre caracteristicile evolutiei societatilor moderne. In prezent, insa, majoritatea statelor au consacrat varste diferite de pensionare, desi principiul egalitatii sexelor este general admis. Chiar si in situatii cum ar fi in Austria, unde jurisdictia constitutionala a apreciat ca principiul egalitatii sexelor impune aceeasi varsta de pensionare , autoritatea legiuitoare, tinand seama de realitatile socioprofesionale existente, nu a acceptat in prezent acest punct de vedere. In Germania, asa cum rezulta din decizia Tribunalului Constitutional de la Karlsruhe, aflata la dosar, tinandu-se seama de aceleasi realitati socioprofesionale rezultate dintr-o larga ancheta sociala, acesta a decis ca in stadiul actual se justifica varste de pensionare diferite. In tara noastra aceste realitati socioprofesionale sunt incontestabile, asa incat stabilirea unei varste unice de pensionare, atat pentru barbati cat si pentru femei, ar avea semnificatia instituirii unui tratament egal pentru situatii diferite. De altfel, legislatia mai prevede diferente de tratament intre barbati si femei si in alte situatii, cum ar fi, spre exemplu, in legatura cu serviciul militar si in ce priveste masurile de protectie sus-amintite. In fond, referitor la aceste masuri de protectie, si barbatul poate fi in situatia de a-si ingriji copilul, chiar in exclusivitate, dar nu beneficiaza de avantajele prevazute de lege pentru mame.
    Prin exceptie, s-a invocat si faptul ca pensionarea la o varsta mai mica a femeilor ar atesta dreptul lor la munca inscris in art. 38 alin. (1) din Constitutie. Este un motiv ce nu poate fi retinut din moment ce, dupa pensionare, potrivit Legii nr. 2/1991, se poate cumula pensia cu salariul.
    De asemenea, nu poate fi retinuta nici critica legata de incalcarea prevederilor art. 43 din Constitutie, privind nivelul de trai decent, cat timp pensia se stabileste, in principal, in functie de salariu si vechimea in munca, iar pensionarul are posibilitatea de a cumula pensia cu salariul. Potrivit art. 43 din Constitutie, statul are obligatia sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, care, insa, in conditiile economiei de piata, nu poate fi decat rezultatul efortului propriu.
    In acelasi timp trebuie observat ca drepturile fundamentale consacrate de Constitutie nu pot fi privite izolat, ci intr-o corelatie fireasca, logica. Asa fiind, cu referire la dreptul la munca, nu trebuie omis nici faptul ca art. 43 alin. (2) din Constitutie consacra dreptul la pensie ca principala forma de realizare a dreptului la asigurari sociale, iar art. 45 din Constitutie creeaza un regim special pentru protectia copiilor si a tinerilor, obligand autoritatile publice sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii. In aceste conditii, dispozitiile legale trebuie corelate in asa fel incat sa asigure respectarea tuturor drepturilor fundamentale in cauza.
    In sustinerea exceptiei s-a cerut si mentinerea diferentei de varsta pentru pensionarea barbatilor si a femeilor, cu interpretarea, totodata, a prevederilor art. 8 din Legea nr. 3/1977, cu privire la pensionarea la o varsta mai redusa a femeilor, ca fiind dispozitive, deci instituind doar o posibilitate de care salariatele sa poata beneficia, daca vor. Interpretarea solicitata, contrara modului de aplicare a textelor legale respective, are insa semnificatia unei modificari, ceea ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale. Numai Parlamentul, in temeiul art. 58 din Constitutie, indeplineste functia de legislator pozitiv. De aceea solicitarea formulata de reprezentantul reclamantei este contrara statutului constitutional al Curtii si incalca competenta legislativa a Parlamentului.
    Fata de cele aratate, vazand si prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (3) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 invocata de Popescu Elena in Dosarul nr. 1.036/1994 al Curtii de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 noiembrie 1995.


                  PRESEDINTE,
                  dr. Mihai Constantinescu


                           Magistrat-asistent;
                           Constantin Burada