Decizia Nr.763 din 28.11.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mădălin-Vasile Băcilă în Dosarul nr. 4.457/226/2016 al Judecătoriei Făgăraş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.510 D/2017.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că autorul solicită completarea legii penale. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 4 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.457/226/2016, Judecătoria Făgăraş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mădălin-Vasile Băcilă în dosarul menţionat având ca obiect soluţionarea unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece permit şi nu exclud posibilitatea audierii şi citării în cauză, în calitate de martori, a unor persoane incompatibile cu această calitate, incompatibilităţi care ar trebui exceptate de la această calitate în mod expres. Textele de lege criticate nu fac în mod expres referire la calitatea de procuror, judecător sau anchetator. Arată că în cauză a fost propusă pentru audiere, în calitate de martor, însăşi persoana care a anchetat această cauză în totalitate, de la sesizare şi până la final, şi a întocmit referat cu propunere de trimitere în judecată, dobândind implicit calitatea de acuzator în această cauză. Susţine în acest sens că: prevederile art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală ar trebui completate cu sintagma „dacă nu este incompatibilă cu această calitate"; la prevederile art. 114 alin. (3) din Codul de procedură penală ar trebui precizat în mod expres faptul că are întâietate calitatea de judecător, procuror sau organ de cercetare penală; la prevederile art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală ar trebui adusă completarea excepţiei referitoare la judecător, procuror sau organul de cercetare penală. 6. Judecătoria Făgăraş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, autorul excepţiei nu critică prevederile legale atacate pentru cuprinsul lor, ci pentru anumite insuficienţe legislative, ajungând la concluzia că acestea ar trebui completate pentru a corespunde exigenţelor constituţionale. Omisiunile legislative - referitoare la lipsa indicării situaţiilor de incompatibilitate în cadrul secţiunii din Codul de procedură penală dedicate audierii martorului - nu constituie premisele unor vădite încălcări ale normelor constituţionale, astfel încât să fie corijate în procedura controlului de constituţionalitate. De altfel, o astfel de reglementare ar exclude de plano posibilitatea luării unei depoziţii de martor persoanei care îndeplineşte rolul de organ de cercetare penală, în condiţiile în care nu în toate situaţiile se cunoaşte ce probatoriu se impune a fi administrat încă de la demararea demersului judiciar, ci acest aspect poate fi relevat în stadii procesuale ulterioare, în raport cu planul de anchetă. Poziţionarea calităţii de martor pe un rol secundar faţă de calitatea ce implică realizarea unor atribuţii judiciare în cauză ar aduce atingere în mod iremediabil principiului aflării adevărului, fără a contrabalansa drepturile inculpatului, pe de o parte, cu dreptul la o justă soluţionare a cauzei, pe de altă parte. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu formulează o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci doreşte completarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate desemnează persoanele care pot fi audiate ca martor şi categoriile de persoane care au capacitatea de a fi martor. În acest sens, poate fi audiată ca martor orice persoană, care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. Intră sub incidenţa acestui text orice persoană, inclusiv persoana care are calitatea de judecător, procuror sau organ de urmărire penală. Pentru aceste din urmă categorii de persoane, legiuitorul infraconstituţional a reglementat în art. 64 şi 65 din Codul de procedură penală, printre alte cazuri de incompatibilitate, pe cel în care judecătorul a fost expert sau martor în cauză. Rezultă că şi în cazul judecătorului, pentru că principiul aflării adevărului este unul dintre principiile esenţiale ale procesului penal, dacă acesta are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări care constituie probă în cauză penală, urmează a fi audiat ca martor. Ulterior audierii sale ca martor în respectiva cauză, judecătorul nu mai poate participa la judecarea acelei cauze, având obligaţia de a se abţine de la participarea la procesul penal, în caz contrar putând fi recuzat. Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) din Codul de procedură penală, deci inclusiv cele referitoare la magistratul care a fost martor în cauză, se aplică în mod corespunzător şi procurorului şi organului de cercetare penală. Aşa fiind, prevederile legale criticate sunt în acord cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, câtă vreme acestea nu împiedică soluţionarea cauzei de către o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină şi nici nu limitează inculpatului dreptul de a fi apărat, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege în condiţiile prevăzute de acestea, putând să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. În sfârşit, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece prevederile legale criticate nu restrâng niciunul dintre drepturile la care se referă textul constituţional invocat, text care, de altfel, nu este incident în cauză. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (3), cu denumirea marginală Persoanele audiate ca martor, şi ale art. 115 alin. (1) cu denumirea marginală Capacitatea de a fi martor, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 114 alin. (1) şi (3): „(1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. (...) (3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părţi sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele şi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate."; – Art. 115 alin. (1): „Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali."12. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la sfera persoanelor care pot fi audiate ca martor în procesul penal, aceasta fiind delimitată dintr-o dublă perspectivă prin art. 114 şi 115 din Codul de procedură penală, texte care se completează reciproc. Cu referire la cauza concretă în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, Curtea constată că în faza de judecată s-a încuviinţat readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, iar inculpatul, prin apărător, s-a opus audierii unui martor pe motiv că este „organul de poliţie care a instrumentat cauza", context în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate, prilej cu care a formulat şi o serie de propuneri de modificare a textelor de lege criticate. 14. Asupra unor critici similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în unanimitate, prin Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018. În acea cauză, similar celei de faţă, autorul excepţiei a criticat faptul că dispoziţiile legale prevăzute de art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală permit organului de cercetare penală ca, după efectuarea diferitelor acte de urmărire penală, să poată fi audiat în calitate de martor. 15. Cu acel prilej, invocând jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că normele legale care permit ca anumite persoane să deţină o dublă calitate într-un dosar, respectiv aceea de organe de constatare şi cea de martori, sunt constituţionale. Curtea a mai constatat, de asemenea, că, spre deosebire de vechea reglementare - art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 - în noua reglementare, legiuitorul a făcut o serie de modificări, procesul-verbal de constatare constituind act de sesizare a organelor de urmărire penală, iar nu mijloc de probă. Potrivit doctrinei dezvoltate cu privire la normele procesual penale anterioare, procesele-verbale serveau la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor şi constituiau mijloace de probă, atâta vreme cât acestea consemnau elemente de fapt, de natură a servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unor infracţiuni şi la identificarea făptuitorilor, constatate direct şi în prezenţa martorilor, şi nu erau administrate cu încălcarea legii. Totodată, în acel context legislativ, doctrina a apreciat că aceste procese-verbale ridicau probleme din perspectiva respectării principiului contradictorialităţii, considerându-se că legiuitorul ar trebui să analizeze, în cadrul viitoarelor sale intervenţii în această materie, posibilitatea chemării ca martori a persoanelor care, neavând calitatea de organe de cercetare penală, încheie procese-verbale în faza premergătoare procesului penal. Curtea a statuat, totodată, că procesul-verbal întocmit în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui „mărturie în acuzare", potrivit jurisprudenţei de principiu în materie a instanţei de la Strasbourg (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Kaste şi Mathisen împotriva Norvegiei, paragraful 53; Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Luca împotriva Italiei, paragraful 41), organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, paragraful 45). 16. Aşa fiind, Curtea a constatat că posibilitatea conferită de normele procesual penale, de a fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală, se constituie într-o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. Curtea a apreciat că textul criticat oferă posibilitatea audierii persoanelor care întocmesc procese-verbale potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, aceasta constituindu-se, în egală măsură, într-o garanţie a exercitării dreptului acuzatului de a interoga martorii, expresie a exercitării dreptului la apărare şi, implicit, a prezumţiei de nevinovăţie, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil. 17. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Cât priveşte normele constituţionale cuprinse în art. 53, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din considerentele mai sus enunţate, nu s-a constatat vreo restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Referitor la propunerile de completare a normelor criticate, acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mădălin-Vasile Băcilă în Dosarul nr. 4.457/226/2016 al Judecătoriei Făgăraş şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Făgăraş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta