DECIZIE   Nr. 550 din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323 alin. 2 si 3 si art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 435 din 10 iunie 2008

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Afrodita Laura Tutunaru        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 şi ale art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Tache în Dosarul nr. 7.443/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi este asistat de apărătorul ales, Petrică Toia, din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele dă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere, deoarece, potrivit textelor legale criticate, partea vătămată nu poate pune întrebări în mod direct învinuitului sau inculpatului. Depune în acest sens şi concluzii scrise.

Faţă de susţinerile apărătorului său, autorul excepţiei menţionează că nu mai are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece critica autorului vizează modul de interpretare şi de aplicare a legii.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.443/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 şi art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Tache în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţate de procuror.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece, spre deosebire de faza a doua, în prima fază a procesului penal partea vătămată nu poate pune întrebări în mod direct martorului sau învinuitului cu privire la fapta care formează obiectul cauzei.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu conţin nicio discriminare şi nici nu creează privilegii pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică.

De asemenea, în ce priveşte pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, Guvernul arată că autorul excepţiei solicită practic modificarea textelor în sensul aplicării prevederilor menţionate şi în faza de urmărire penală.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât situaţiile obiectiv diferite în care se află diferiţi cetăţeni impun şi un tratament juridic diferenţiat, fără ca aceasta să reprezinte un privilegiu pentru unii dintre aceştia şi o discriminare pentru alţii.

De asemenea, faza de urmărire penală se caracterizează prin lipsa de publicitate, în sensul că dosarul penal poate fi cunoscut şi fragmentat numai de către anumiţi subiecţi oficiali sau particulari, cărora legiuitorul le conferă acest drept. De altfel, urmărirea penală are caracter necontradictoriu, ce rezidă tocmai din lipsa de publicitate. Din dispoziţiile legale rezultă că organul de urmărire penală şi procurorul administrează probele fără a le supune discuţiei părţilor existente în cauză, fapt ce conferă urmăririi penale operativitate şi mobilitate. Instituirea acestor reguli speciale referitoare la desfăşurarea fazei de urmărire penală nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi nu implică un tratament diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. 2 (cu denumirea marginală - Intrebări cu privire la faptă) raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 (cu denumirea marginală -Ascultarea inculpatului) şi ale art. 86 alin. 2 (cu denumirea marginală - Modul şi limitele ascultării martorului) raportat la art. 327 alin. 1 (cu denumirea marginală - Ascultarea martorului, expertului sau interpretului), toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

-Art. 72 alin. 2: „In cursul judecăţii dispoziţiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător";

- Art. 323 alin. 2 şi 3: „Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei.";

-Art. 86 alin. 2: „După ce martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate.";

-Art. 327 alin. 1: „Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod corespunzător.

După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţă şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din perspectiva nemulţumirilor avansate de autorul excepţiei se desprinde concluzia existenţei unei cauze de inadmisibilitate, deoarece ceea ce se critică nu constă în contrarietatea reglementării cu dispoziţiile sau principiile Legii fundamentale, ci în redactarea incompletă a prevederilor art. 72 alin. 2 şi ale art. 86 alin. 2 din Codul de procedură penală, care nu prevăd posibilitatea pentru partea vătămată de a adresa în mod nemijlocit, în cursul urmăririi penale, întrebări învinuitului ori martorului audiat de organul de cercetare penală. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă [...], fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 şi art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Tache în Dosarul nr. 7.443/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.

PREŞEDINTE,

Acsinte Gaspar

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru