DECIZIE Nr.
749 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in
vederea cresterii copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 957 din 28 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 122 din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, excepţie ridicată de Genoveva Elena Ibris în Dosarul nr. 192/AS/2006
al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă-asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei învederează Curţii faptul că nu are calitate procesuală
pasivă în cauza de faţă.
Curtea, cercetând dosarul
instanţei de fond, constată că, într-adevăr, Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei nu are calitate procesuală pasivă şi urmează să ia act de
acest lucru.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind art. 38
din Legea nr. 19/2000, întrucât autorul acesteia solicită modificarea textului,
chestiune ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Cu privire la
dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 19/2000, arată că textul a fost abrogat,
însă soluţia legislativă a acestuia a fost preluată de art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, în raport cu care critica de
neconstituţionalitate a autorului excepţiei este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 192/AS/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă-asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 şi 122 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Genoveva
Elena Ibris într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a
indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au
caracter discriminatoriu, încalcă drepturile copilului şi obligaţia statului de
a asigura cetăţenilor săi un nivel de trai decent, deoarece nu prevede
calitatea de asigurat necontributiv tuturor persoanelor care au urmat o formă
de învăţământ postgimnazial şi nu le recunoaşte dreptul la indemnizaţia pentru
creşterea copilului.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă-asigurări
sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale
criticate nu instituie nicio discriminare pe motive etnice, religioase, sociale
sau în raport cu gradul de cultură şi sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale şi cu reglementările internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte,
art. 122 din Legea nr. 19/2000, în strânsă legătură cu art. 38 şi 98 din
aceeaşi lege, nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
iar, pe de altă parte, autorul excepţiei nu critică textele de lege pentru
conţinutul lor normativ, ci pentru ce le lipseşte, solicitând modificarea şi
completarea acestora.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece nu
instituie nicio discriminare pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4
alin. (2) din Constituţie. Diferenţa tratamentului juridic prevăzut este justificată de situaţia
diferită în care se află anumite categorii de persoane. De altfel, criticile
formulate nu vizează conţinutul textelor de lege, ci omisiunea de a fi cuprinsă
în acestea şi o altă categorie de persoane.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 38 şi 122 din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1
aprilie 2000. Curtea observă că dispoziţiile art. 38 au fost modificate prin
Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.
Cu privire la prevederile art. 122 din Legea nr.
19/2000, Curtea observă că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea
excepţiei, critica de neconstituţionalitate vizează numai dispoziţiile alin.
(1) al acestui articol. De asemenea, Curtea reţine că art. 122 alin. (1) din
Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin art. 28 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.008 din 14 noiembrie 2005, însă soluţia legislativă cuprinsă în textul
iniţial a fost preluată de art. 1 din ordonanţa de urgenţă menţionată, asupra
căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe.
In consecinţă, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 19/2000
şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, care au
următorul cuprins:
- Art. 38 din Legea nr. 19/2000: „(1) In sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi
perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care
asiguratul:
a) a beneficiat sau
beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la
art. 40 lit. a)-c) şi e);
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului
universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor
respective, cu condiţia absolvirii acestora;
c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în
termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost
concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
(2) Asiguraţii care au absolvit mai multe
instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b),
beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de
studii, la alegere.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază
de perioadele asimilate, dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de
cotizare în condiţiile prezentei legi.
(4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se
valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute de
prezenta lege.
(5) Se exceptează de la prevederile alin. (4)
pensia anticipată şi pensia anticipată parţială, în cazul cărora nu se
valorifică perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), precum şi
perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate."
- Art. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005: „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an
anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri
profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani
sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum si de o
indemnizaţie lunară în cuantum de 800 lei (RON).
(2) In calculul celor 12 luni prevăzute la alin. (1) se includ şi perioadele în care persoanele
s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
a) şi-au însoţit soţul/soţia trimis/trimisă în
misiune permanentă în străinătate;
b) au beneficiat de indemnizaţie de şomaj, stabilită
conform legii;
c) au beneficiat de concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;
d) au realizat perioade asimilate stagiului de
cotizare în sistemul public de pensii în condiţiile prevăzute la art. 38 alin.
(1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
e) au realizat perioade de stagiu de cotizare în
sistemul public de pensii, în condiţiile prevăzute de actele normative cu
caracter special care reglementează concedierile colective;
f) au realizat în sistemul public de pensii,
anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, perioade
de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;
g) au beneficiat de
indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1).
(3) Prin venituri profesionale supuse impozitului pe
venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, se înţelege: venituri din salarii, venituri din activităţi
independente, venituri din activităţi agricole, aşa cum sunt definite de
această lege."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale
art. 47 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor săi un
nivel de trai decent şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) referitoare la regimul
special de protecţie de care se bucură copiii şi tinerii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că autorul
excepţiei nu critică dispoziţiile cuprinse în acest articol, ci omisiunea de a
fi inclus, în cadrul perioadei necontributive asimilate cu stagiul de cotizare,
şi intervalul de timp în care persoana a urmat cursurile unui institut de
învăţământ postgimnazial. In consecinţă, Curtea reţine că, potrivit
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, modificarea şi completarea
textului de lege, în sensul sugerat de autorul excepţiei, excedează
atribuţiilor sale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte
dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 19/2000 urmează să fie respinsă ca
inadmisibilă.
II. Cu privire la dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, Curtea observă că acest text legal
condiţionează acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului de realizarea
în ultimul an anterior datei naşterii copilului, timp de 12 luni, a unor
venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Curtea reţine că atât
dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2), cât şi cele ale art. 49
alin. (2) prevăd stabilirea prin lege a drepturilor cetăţenilor la diferite
forme de protecţie şi de asistenţă socială.
Curtea constată că indemnizaţia pentru creşterea
copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, iar acordarea sa
este condiţionată, în mod justificat, de cerinţa existenţei unei perioade
contributive minime. Neîndeplinirea acestei cerinţe legale nu duce, în niciun
mod, la concluzia că statul nu asigură un nivel de trai decent, având în vedere
că această obligaţie a sa se realizează în condiţiile legii.
In consecinţă, este dreptul exclusiv al legiuitorului
să stabilească, în mod diferenţiat şi condiţionat, acordarea indemnizaţiei
pentru creşterea copilului, ţinând seama de situaţia obiectiv diferită a
părinţilor, potenţiali beneficiari ai acestei indemnizaţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Genoveva Elena Ibris în Dosarul nr. 192/AS/2006 al Tribunalului
Constanţa - Secţia civilă-asigurări sociale.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly