DECIZIE Nr.
746 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 teza intai, art.31 alin.
1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 si art. 320 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 740 din 1 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întai, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art.
319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de primarul Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosar, autorul excepţiei a depus un set de acte şi concluzii scrise prin
care solicită admiterea excepţiei.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.442/42/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 30 alin. 1 teza întai, art. 31
alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 şi
art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de primarul Municipiului Buzău
într-o cauză avand ca obiect recursul împotriva
încheierii prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, întrucat,
prin faptul că cererea de recuzare se judecă la instanţa din care face parte
judecătorul recuzat, nu se asigură judecarea imparţială a cauzei. Totodată,
neparticiparea părţii care cere recuzarea la judecarea cererii contravine
principiilor de înfăptuire a justiţiei.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucat părţile beneficiază de toate garanţiile
dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen
rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 teza întai, ale
art. 31 alin. 1, ale art. 34 alin. 2, ale art. 319
alin. 1 şi ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut:
Art. 30 alin. 1 teza întai: „Recuzarea
judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă [...]."
Art. 31 alin. 1: „Instanţa
decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi
ascultand pe
judecătorul recuzat."
Art. 34 alin. 2: „ Incheierea
prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."
Art. 319 alin. 1: „Contestaţia
se introduce la instanţa a cărei hotărare se atacă."
Art. 320 alin. 3: „Hotărarea dată în contestaţie este supusă
aceloraşi căi de atac ca şi hotărarea atacată."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
următoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală: art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi la
prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinand excepţia, Curtea
reţine următoarele:
I. Cu privire la critica
privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întai, ale art. 31 alin. 1 şi ale art. 34
alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a pronunţat prin mai multe decizii,
dintre care menţionăm Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, şi Decizia nr. 150 din 23 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.
Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut, cu privire la
susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de
către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a
acesteia, că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi
secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care
urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt
judecător.
Pentru aceste motive nu poate
fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 124 din
Constituţie, referitor la înfăptuirea justiţiei.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale
criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucat judecarea cererii de recuzare nu vizează
fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin
această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri
simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Incheierea prin care s-a
respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond
urmand a reface toate actele
şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci cand constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
Totodată, Curtea a mai reţinut că prevederile de lege
criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucat acesta se referă
exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri
derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este
recuzarea.
Intrucat criticile de
neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte, şi avand în vedere că nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă.
II. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi ale art.
320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că autorul excepţiei
nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea acestora.
Curtea constată astfel că excepţia este inadmisibilă,
deoarece nu a fost motivată, aşa cum prevede art. 10 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă si motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întai, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, excepţie ridicată de primarul
Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi art. 320
alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în
acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu