Decizia Nr.74 din 11.02.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 304 din 24 aprilie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Dragoş Petru Cremene în Dosarul nr. 3.428/314/2013 al Judecătoriei Suceava şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 629D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care menţionează Decizia nr. 120 din 1 februarie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.428/314/2013, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dragoş Petru Cremene cu ocazia soluţionării unei cereri prin care se solicită obligarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care este titularul unui contract de închiriere a unei locuinţe construite prin programul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, la plata unor sume reprezentând diferenţe de chirie şi majorări de întârziere aferente acesteia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în temeiul prevederilor criticate, persoana care împlineşte vârsta de 35 de ani urmează să fie supusă unui tratament discriminatoriu faţă de persoana care nu a împlinit această vârstă, întrucât va suporta o creştere a cuantumului chiriei aferente locuinţei construite prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe, discriminare care nu are la bază niciun criteriu obiectiv prin care să se stabilească în mod clar de ce o persoană încetează să mai fie tânără la vârsta de 35 de ani.Judecătoria Suceava opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu contravine normelor constituţionale invocate. În acest sens, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la egalitate şi la nediscriminare, arată că legiuitorul poate stabili o vârstă până la care o persoană poate beneficia de protecţie socială, în speţa de faţă concretizată prin stabilirea unui cuantum redus al chiriei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât, faţă de critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste norme, prin care sunt stabilite criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 21 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele A.N.L., destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.[...](4) Contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinţei. După expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an, în următoarele condiţii:a)prin recalcularea chiriei, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani. Chiria va acoperi cheltuielile de administrare, întreţinere şi reparaţii, impozitele pe clădiri şi pe teren, precum şi recuperarea investiţiei, în funcţie de durata normată stabilită potrivit prevederilor legale, precum şi un profit supus negocierii între părţi; b)prin păstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că, pentru persoanele care au beneficiat de locuinţe construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi care au împlinit vârsta de 35 de ani, prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an prin recalcularea chiriei, în condiţiile legii, ceea ce în opinia acestuia constituie o discriminare, întrucât nu sunt motive obiective care să stabilească că o persoană este tânără până la vârsta de 35 de ani. 2. Prin normele legale prevăzute la art. 8 din Legea nr. 152/1998, din care fac parte şi prevederile criticate în speţa de faţă, sunt stabilite condiţiile de repartizare şi închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, precum şi durata închirierii şi condiţiile de prelungire a contractelor de închiriere. De asemenea, repartizarea locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, se face după criterii stabilite şi adoptate de autorităţile administraţiei publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, precum şi pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situaţiile concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale. Totodată, contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinţei, iar după expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face în anumite condiţii, prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a) şi b), respectiv prin recalcularea chiriei, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, şi prin păstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani. 3. Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate în cauza de faţă sunt o aplicare a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie, lăsând legiuitorului dreptul de a stabili, prin lege, anumite forme de protecţie socială, care se pot realiza chiar prin facilităţi de ordin economic. De asemenea, tinerii, în sensul prevederilor Legii nr. 152/1998, „sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani“ [art. 8 alin. (1)], iar potrivit Legii tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, prin tineri se înţeleg „cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani“ [art. 2 alin. (2) lit. a)]. Ca atare, Curtea constată că normele prin care sunt stabilite criteriile care stau la baza prelungirii contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, respectiv păstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei pentru cei care nu au împlinit vârsta de 35 de ani şi recalcularea chiriei pentru cei care au împlinit această vârstă, nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dragoş Petru Cremene în Dosarul nr. 3.428/314/2013 al Judecătoriei Suceava şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Suceava şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu