DECIZIE Nr.
739 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dănilă-Vasile Donose în
Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei,
avocatul G. G. Florescu. Este prezentă, de asemenea, personal, partea Ştefan
Florenţiu Franculescu, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul si în
Dosarul nr. 1.016D/2006.
La apelul nominal este prezent personal Ion Marinescu,
fiind asistat de avocatul G.G. Florescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor
cauze, avand în vedere
obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.
Părţile prezente, precum şi reprezentantul Ministerului
Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune
conexarea Dosarului nr. 1.016D/2006 la Dosarul nr. 933D/2006, care este primul
înregistrat.
Apărătorul părţilor Dănilă-Vasile Donose şi Ion
Marinescu solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă decizia sau, după
caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului emisă de
primar are forţa juridică a unui act normativ şi, în consecinţă, valoare
constituţională.
Partea Ştefan Florenţiu Franculescu solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătand că solicitarea formulată de avocatul autorilor excepţiei nu
poate fi primită, fiind o problemă de aplicare a legii.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.689/299/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti si prin Incheierea din 5 aprilie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 34.722/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a
IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dănilă-Vaşile Donose, Ion Marinescu şi
Florenţa Marinescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile' de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucat stabilesc două categorii de cetăţeni: pe
de o parte, cetăţeni cu drepturi depline, al căror drept de proprietate se
bazează pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil, iar pe de altă parte se
situează cetăţenii al căror drept de proprietate este limitat prin dispoziţia
de restituire în natură a imobilului, emisă de primar, dispoziţie care este un
act administrativ unilateral. Autorii excepţiei mai susţin că dreptul de
proprietate şi dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o
lege organică, în timp ce Legea nr. 10/2001, ce reglementează numai restituirea
imobilelor preluate abuziv, este o lege ordinară.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că, în determinarea naturii juridice a dispoziţiei sau a
deciziei de restituire emise de persoanele juridice notificate, trebuie avut în
vedere faptul că Legea nr. 10/2001 distinge între imobilele preluate fără titlu valabil şi cele
preluate cu titlu valabil. In primul caz persoanele îndreptăţite nu şi-au
pierdut niciodată calitatea de proprietar avută la data preluării, pe cand în al doilea caz persoanele
îndreptăţite dobandesc ex lege un drept
subiectiv nou, distinct de dreptul de proprietate sau
cel de creanţă, acordat cu titlu de măsură reparatorie. Astfel că, în temeiul
legii, se nasc raporturi juridice noi între persoanele îndreptăţite şi
unităţile deţinătoare avand ca
obiect restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor. Avand în vedere că raporturile civile se
nasc, se modifică şi se sting prin acte civile, în timp ce raporturile
administrative izvorăsc din acte şi fapte de drept administrativ, instanţa
consideră că deciziile sau dispoziţiile de restituire nu întrunesc
caracteristicile unui act administrativ
de autoritate emis în regim de putere publică, fiind emis în regim de drept
privat. Prin urmare, aceste acte de restituire sunt acte civile unilaterale de
dispoziţie cu caracter patrimonial. Pentru toate aceste considerente instanţa
consideră excepţia neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, neavand legătură cu obiectul cauzei deduse
judecăţii, o contestaţie în anulare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, arătand că scopul Legii nr. 10/2001 este acela de a statornici măsuri
reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost
preluate abuziv de către stat sau de alte persoane juridice, iar soluţia de
restituire a imobilelor este rezultatul opţiunii legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi nu contravin
principiului constituţional al egalităţii în drepturi, avand în vedere că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încat, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal,
la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Mai mult, precizează că textul
art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale ale art 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora „Conţinutul
şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Deşi instanţele de judecată au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23
alin. (4) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în realitate, aceste critici
vizează art. 25 alin. (4), deoarece această lege a fost republicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005, dandu-se textelor o nouă numerotare.
Astfel, art. 23 alin. (4) a devenit art. 25 alin. (4) cu acelaşi conţinut,
Curtea urmand să exercite
controlul de constituţionalitate asupra acestui din urmă text care are
următoarea redactare: „Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a
restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei
îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi
constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16
alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 13 privind limba
oficială, art. 73 referitor la categorii de legi, art. 44 alin. (2) privind
dreptul de proprietate privată şi art. 20 alin. (2) referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului. Este invocată, de
asemenea, încălcarea prevederilor
primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale.
Analizand criticile de
neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru
considerentele ce urmează:
Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia
revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea
stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor
preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către
alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluţia
de restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are
la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a
abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată,
In acest scop a fost instituită o procedură administrativă ce are ca scop
restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii - de către
persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau dispoziţie motivată a
organelor' sale de conducere.
Prevederile de lege criticate fac parte dintr-o
reglementare mai amplă a unei proceduri administrative prealabile, prevăzută de
Legea nr. 10/2001, ce este obligatorie pentru obţinerea reparaţiilor în natură
sau prin echivalent şi care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise
în cadrul acestei proceduri.
Curtea constată că problema constituţionalităţii
diferitelor proceduri administrative prealabile a mai fost supusă controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 666
din 26 iulie 2005, Curtea a statuat că jurisdicţiile speciale administrative
reprezintă o activitate jurisdicţională realizată de un organ de jurisdicţie ce
funcţionează în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau unor
autorităţi administrative autonome, ce se desfăşoară conform procedurii
imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a
instanţelor de judecată, desfăşurată însă paralel şi separat de aceasta.
Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu
interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă,
cum este, spre exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui
ierarhic ori procedura notificării prealabile a unei autorităţi, instituţii sau
persoane.
Atat considerentele, cat şi
soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucat nu au intervenit elemente noi de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale.
In ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei
privind stabilirea de către instanţa de control constituţional a forţei
juridice a dispoziţiei emise de primar pentru aprobarea restituirii în natură a
unui imobil, Curtea constată că excedează competenţei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Dănilă-Vasile Donose în Dosarul nr. 2.689/299/2005
al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Ion Marinescu şi Florenţa
Marinescu în Dosarul nr. 34.722/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu