DECIZIE Nr.
738 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 alin. 1 din Codul de procedura
civila si art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 736 din 31 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 59 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dan Păcureanu în Dosarul nr.
922/114/2007 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosar, autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită
admiterea excepţiei, iar cealaltă parte a depus un punct de vedere prin care
solicită respingerea excepţiei.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 922/114/2007, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2821 alin. 1 din Codul de
procedură civilă şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Excepţia a fost ridicată de Dan Păcureanu într-o cauză
având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe judecătoreşti, calificat
iniţial drept apel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţia legală atacată este
neconstituţională, întrucât, prin limitarea căilor de atac, se împiedică
liberul acces la justiţie şi realizarea unui control
judiciar eficient.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură pe care
legiuitorul are libertatea să le instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din
Constituţia României.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 59 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, care au următorul conţinut:
- Art. 2821 alin. 1
din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse apelului hotărârile
judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală
privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are valoare de până la 1
miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială,
acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele
de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de
lege.";
- Art. 59 din Legea nr. 18/1991: „Sentinţa civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 este
supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea
dispoziţiilor legale în materie."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
următoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală: art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi
la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea
reţine următoarele:
I. Cu privire la critica
privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, aceasta s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia
nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că,
potrivit jurisprudenţei sale, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în
toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici încălcarea
dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi
că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l
definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor
implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui
drept (Cauza „Golder împotriva Regatului Unit", 1975). Pentru aceste
motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc în
esenţă aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia
şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
II. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, Curtea observă că autorul excepţiei nu indică niciun motiv
pentru care acestea ar fi neconstituţionale.
Curtea constată astfel că excepţia este inadmisibilă
deoarece nu a fost motivată, aşa cum prevede art. 10 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă si motivate".
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan
Păcureanu în Dosarul nr. 922/114/2007 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu