DECIZIE Nr.
730 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art.
32 alin. (2), art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 17 iunie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art.
32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Ion în
Dosarul nr. 11.158/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din data de 6 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 11.158/303/2009, Judecătoria Sectorului 6
Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art.
32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Ion Ion cu ocazia
soluţionării unei plângeri contravenţionale având ca obiect anularea unui
proces-verbal de contravenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale menţionate încalcă
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 12, art. 15
alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 23 alin. (11), art. 24, art. 49,
art. 52 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 126 alin. (6) teza
întâi şi art. 129, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens arată, în
esenţă, că textele de lege criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie şi
principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber să
constate contravenţiile, să stabilească vinovăţia şi să aplice sancţiunile,
potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcină a
probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului,
care însă trebuie să îşi probeze nevinovăţia în faţa instanţei. Autorul
excepţiei consideră că prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate se încalcă
prezumţia de nevinovăţie aplicabilă şi în materia contravenţională, după cum a
statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel contra
României din 2008.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2),
art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au
următorul cuprins:
- Art. 5: „(1) Sancţiunile contravenţionale sunt
principale şi complementare.
(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravenţională;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau
rezultate din contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului,
acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c) închiderea unităţii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activităţii agentului economic;
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite
operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în
starea iniţială.
(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte
sancţiuni principale sau complementare.
(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie
de natura şi de gravitatea faptei.
(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate
aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe
sancţiuni complementare.";
-Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat;
numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul
constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei
contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită,
precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea
societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o
asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care
se depune plângerea.
(11) In cazul contravenienţilor cetăţeni
străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în
străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat,
data eliberării acestuia si statul emitent.
(2)-(4) Abrogate.
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau
ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la
denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o
reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal
agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului
dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte
menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
-Art. 21 alin. (3): „Sancţiunea se aplică în
limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul
de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în
care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de
scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. ";
-Art. 32 alin. (2): „Plângerea împreună cu dosarul
cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia.";
- Art. 33: „(1) Judecătoria va fixa termen de
judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului
sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat
sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi
a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a
cauzei.
(2) In cazul în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de
asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.";
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa competentă să
soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în
termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă
aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege,
necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal,
şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra
măsurii confiscării."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1
alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi
dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul
neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 -
Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale
art. 24 privind dreptul la apărare, art. 49 privind protecţia copiilor şi a
tinerilor, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126
alin. (6), potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor administrative pe calea contenciosului administrativ este
garantat, şi pe cele ale art. 129 privind căile de atac, cu raportare la art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi
convenţionale invocate şi în cauza de faţă şi cu motivare similară. într-o
jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 5, art. 16, art.
21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, criticate fie separat, fie împreună cu alte texte din
acelaşi act normativ, dar din perspectiva unor susţineri asemănătoare, sunt
constituţionale. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 259 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26
aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Decizia nr. 490 din
6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din
28 mai 2008, Decizia nr. 167 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, şi Decizia nr. 179
din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 158 din 13 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele
acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Ion în Dosarul nr. 11.158/303/2009
al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman