DECIZIE   Nr. 73 din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 172 din 22 februarie 2006

Ion Predescu                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Antonia Constantin                - procuror

Ingrid Alina Tudora               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Johann Griedl în Dosarul nr. 421/2005 al tribunalului Mureş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii   Constituţionale  în   materie,pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 421/2005, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Johann Griedl cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 5.985 din 12 octombrie 2004, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în Dosarul nr. 8.477/2002, având ca obiect un partaj.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie un tratament discriminatoriu pe criteriul averii, în sensul că persoanele care urmează să procedeze la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prin procedura împărţelii judiciare, şi care au o masă a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu o valoare de peste 1 miliard lei, beneficiază de două căi de atac împotriva hotărârii instanţei de fond respectiv calea de atac a apelului şi cea a recursului. In schimb, persoanele aflate în situaţia mai sus menţionată, dar a căror valoare a bunurilor supuse împărţelii judiciare este sub 1 miliard lei, nu beneficiază decât de calea de atac a recursului.

Tribunalul Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată..In acest sens arată că textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflaţi în situaţii identice, ci are în vedere valoarea concretă a obiectului litigiului, în funcţie de care se stabileşte calea de atac. Temeiul acestei diferenţieri juridice nu îl reprezintă însă o discriminare pe criterii de avere, cum sugerează autorul excepţiei, ci necesitatea instituirii unor norme legale de stabilire a căii de atac, în funcţie de importanţa litigiului, dedusă din valoarea obiectului acestuia, ceea ce ilustrează tocmai atributul puterii legiuitoare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. In susţinerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie, şi anume Decizia nr. 440/2005.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al  României,  Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 2821 alin. 1: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate au mai fost criticate, în esenţă, sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţă.

Astfel, prin Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conţin nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.

Aşa fiind, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.  146 lit. d) şi al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Johann Griedl în Dosarul nr. 421/2005 al Tribunalului Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora