Decizia Nr.729 din 29.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 27 din 14 ianuarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ion Cercel Mareş în Dosarul nr. 6.000/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 786D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 485 din 23 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.000/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Cercel Mareş cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ".5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 reia, într-o formă aproape identică, dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, ambele fiind legi anuale tranzitorii, de punere etapizată în aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010.6. În acest context, invocă situaţia discriminatorie determinată de „diferenţele salariale apărute între persoanele care exercită o funcţie identică în cadrul aceleiaşi instituţii, la acelaşi nivel şi care se găsesc în acelaşi interval al vechimii în funcţie şi în muncă", şi arată că prevederile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 „generează o salarizare inferioară pentru cei care avansează în această perioadă tranzitorie într-o anumită tranşă de vechime în funcţie sau în muncă, în raport cu cei care au fost preluaţi la 1 ianuarie 2011, cu tranşa respectivă deja împlinită, sau cei promovaţi."7. În opinia autorului excepţiei, această reducere a drepturilor salariale este neconstituţională din perspectiva dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât această măsură nu este prevăzută de lege, îi lipseşte scopul, nu satisface cerinţa de a fi proporţională şi este discriminatorie. Arată că aplicarea reglementării legale criticate „nu numai că indică diferenţieri de indemnizaţie fără cauză, pentru o activitate concomitentă, aceeaşi, îndeplinită în cadrul unor specificităţi, particularităţi identice, ci, pur şi simplu, generează crevase uriaşe salariale".8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, sens în care invocă jurisprudenţa în această materie a instanţei de contencios constituţional.9. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatului Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ordonanţă de urgenţă aprobată, cu completări, prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Prevederile criticate au următorul cuprins: Articolul 6 alin(1) şi (2): „(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz. (2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie»."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la dispoziţiile art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală.15. În acest sens este Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, prin care Curtea a reţinut că „avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate". 16. Curtea subliniază, totodată, faptul că soluţia legislativă criticată se regăseşte în cuprinsul art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi în cel al art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (cu menţiunea că dispoziţiile criticate în prezenta cauză se aplică pentru anul 2014), dispoziţii care au mai fost analizate, la rândul lor, de Curtea Constituţională din perspectiva unor critici similare.17. În acest sens, este Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, precitată, sau Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile mai sus menţionate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.18. În esenţă, prin deciziile mai sus menţionate, cu privire la critica privind diferenţele de salarizare (invocată şi în prezenta cauză), făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).19. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că „legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economicofinanciară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă." 20. De altfel, prin Decizia nr. 389 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a constatat că art. 5 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări şi completări, articol introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noţiunii de „nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare" prin care se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, şi sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplineşte aceleaşi condiţii ca şi salariaţii aflaţi în funcţii la data de 31 decembrie 2009.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze. 22. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Cercel Mareş în Dosarul nr. 6.000/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora