Decizia Nr.728 din 21.11.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 4.400/108/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.670D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Decizia civilă nr. 308 din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.400/108/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Sentinţei civile nr. 21/CC din 21 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Arad, prin care a fost respinsă cererea de acordare a unei compensaţii financiare în temeiul Legii nr. 211/2004.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt discriminatorii prin faptul că nu instituie compensaţii pentru toate felurile de victime ale tuturor infracţiunilor intenţionate. Autorul arată că pe parcursul detenţiei sale, în perioada 2009-2011, a fost supus la rele tratamente aplicate de persoane neidentificate şi că i s-ar cuveni, cu titlu de compensaţie, câte 200 lei pentru fiecare zi în care a fost supus unor astfel de rele tratamente, rezultând un total de 103.200 lei pentru tot intervalul de timp în care a fost obligat să trăiască în condiţii cu mediu toxic, cancerigen, în pericol de infarct şi accident vascular cerebral.7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între persoanele care beneficiază de compensaţii băneşti în temeiul textului criticat şi alte persoane aflate în alte situaţii. O deosebire de tratament este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, adică nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament diferit, scopul acestei marje variind în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi context, aşa cum a statuat şi Curtea de la Strasbourg în jurisprudenţa sa.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea instituie cazurile în care statul acordă o compensaţie financiară victimelor infracţiunilor intenţionate comise cu violenţă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vătămarea corporală sau moartea victimei. Art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor trebuie interpretat în corelare cu art. 4 din Legea fundamentală, care stabileşte criteriile generale de discriminare, şi anume: rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. Or, nicio astfel de diferenţiere nu se face în cadrul textului de lege criticat.10. Totodată, prevederile legale contestate nu conţin nicio normă de natură a limita garanţiile privind dreptul la apărare şi nu conţin dispoziţii care să afecteze principiul unităţii, suveranităţii şi indivizibilităţii statului român şi nici care să afecteze aplicarea cu prioritate a tratatelor internaţionale privind drepturile omului.11. De altfel, autorul excepţiei urmăreşte, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, modificarea sau completarea textului de lege criticat, activitate ce nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:a)persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă; b)soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1). (2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este:a)cetăţean român; b)cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România; c)cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau d)cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii. (3) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte. 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la Statul român, art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la Interzicerea discriminării, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolul nr. 12 la Convenţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, autorul excepţiei a formulat o cerere în vederea acordării unei compensaţii financiare, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, motivat de faptul că, în timpul detenţiei în Penitenciarul Timişoara, în perioada 2009-2011, a fost supus la rele tratamente, constând în aceea că a fost ţinut în celule supraaglomerate şi, deşi a fost ţinut într-o celulă de nefumători, a fost expus la fumul nociv de ţigară pe holuri şi chiar în secţiile medicale.18. Prin Hotărârea din 21 iunie 2016, pronunţată în Cauza Faur împotriva României, paragrafele 26-32, instanţa de la Strasbourg a constatat încălcarea art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la condiţiile materiale de detenţie din Penitenciarul Timişoara, reţinându-se că sunt inadecvate, şi au fost acordate daune de 3.900 euro.19. Prin Sentinţa civilă nr. 21/CC din 21 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4.400/108/2016, instanţa de judecată a reţinut că petentul nu se încadrează în categoriile de victime prevăzute la art. 21 din Legea nr. 211/2004, potrivit cărora compensaţia financiară se acordă, la cerere, victimelor următoarelor categorii de persoane: asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă, între care nu se regăseşte şi infracţiunea de „rele tratamente".20. Împotriva acestei sentinţe civile petentul a formulat contestaţie, cadru procesual în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004, susţinând că sunt discriminatorii prin aceea că dreptul la compensaţie „nu se acordă pentru toate felurile de victime ale tuturor infracţiunilor şi pentru victimele tuturor infracţiunilor intenţionate".21. Analizând această critică, Curtea constată că autorul este nemulţumit nu de conţinutul reglementării deduse controlului de contencios constituţional, ci de forma eliptică a acesteia. Astfel, ar trebui ca, pe lângă situaţiile expres şi limitativ prevăzute de textul legal atacat, să fie introdusă şi posibilitatea despăgubirii tuturor victimelor infracţiunilor intenţionate sau chiar a tuturor victimelor infracţiunilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".22. Aşa fiind, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, prezenta excepţie.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 4.400/108/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru