DECIZIE Nr.
726 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 681 din 8 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în
insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cascont" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 8/91/2002 al
Tribunalului Vrancea -Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal
-Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 1 martie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 8/91/2002, Tribunalul
Vrancea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind
organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cascont" - S.R.L.
din Focşani.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006 încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 61 şi 115, întrucat a fost adoptată peste termenul în care
Guvernul era abilitat să emită ordonanţe în temeiul legii de abilitare adoptate
de Parlament şi fără a cuprinde motivarea situaţiei extraordinare care a impus
reglementarea în regim de urgenţă a dispoziţiilor referitoare la organizarea
activităţii practicienilor în insolvenţă.
Pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, care instituie interdicţia
exercitării profesiei de practician în insolvenţă la tribunale, tribunalele
specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe langă aceste instanţe la care soţul
practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul său pană la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător
sau procuror, îngrădesc libertatea de exercitare a profesiei de practician,
fără nici o justificare necesară şi proporţională în cadrul unei societăţi
democratice. Aceste dispoziţii încalcă şi principiul comunitar al libertăţii de
prestare a serviciilor, principiu consacrat de art. 5 al Directivei 2005/36/CE
privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Mai mult, prin efectele pe
care le produce, art. 35 lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată aduce
atingere dreptului fundamental la respectarea proprietăţii, întrucat persoana legal numită administrator sau
lichidator judiciar într-o cauză, dar care ulterior, în temeiul ordonanţei de
urgenţă, se află în stare de incompatibilitate astfel încat calitatea de practician în insolvenţă i
se suspendă, nu îşi poate recupera sumele de bani cheltuite cu ocazia
exercitării profesiei, fapt ce constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul
nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ fiscal - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Temeiul juridic al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 îl
constituie prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora
Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amanată,
cu obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Prin emiterea
ordonanţei în regim de urgenţă într-un domeniu ce trebuie reglementat prin lege
ordinară, Guvernul nu s-a substituit Parlamentului şi nu a adus nici o vătămare
principiului unicităţii autorităţii legislative supreme a statului. Aşa fiind,
instanţa apreciază că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea
art. 61 şi 115 din Constituţie.
In ceea ce priveşte interdicţia exercitării profesiei
de practician în insolvenţă la instanţele şi la parchetele de pe langă aceste instanţe la care soţul
practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul său pană la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător
sau procuror, este menită să înlăture orice suspiciune cu privire la actele şi
faptele întreprinse de acesta, fiind impusă ca o restrangere teritorială a exercitării activităţii, aplicabilă în mod
nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de lege.
Referitor la eventualele drepturi de creanţă izvorate din cheltuielile făcute din fonduri proprii sau din drepturi de
remuneraţie, pot fi soluţionate în cadrul procedurii insolvenţei de
judecătorul-sindic simultan prin hotărarea de înlocuire
sau, ulterior, la cererea practicianului înlocuit.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că actul
normativ care face obiectul controlului de constituţionalitate a fost adoptat
în baza dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar nu în temeiul
legii de abilitare, care are în vedere posibilitatea emiterii de ordonanţe
simple, iar nu a celor de urgenţă. Adoptarea în procedură de urgenţă a acestor
măsuri legislative a fost impusă, pe de o parte, de necesitatea aplicării
coerente a noilor prevederi în materia insolvenţei - Legea nr. 85/2006 şi, pe
de altă parte, „de imperativul amendării reglementării profesiei de practician
în noul context de liberalizare a legislaţiei comunitare în materia liberei
circulaţii a serviciilor- Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului Uniunii Europene".
Contrar susţinerii părţii contestatoare, Guvernul
apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 86/2006 nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la o
activitate economică. Astfel, participanţilor la procedura insolvenţei trebuie
să li se asigure garanţia obiectivitătii celui care deţine atribuţiile
manageriale şi care trebuie să găsească cele mai eficiente soluţii stării de
insolvenţă.
In ceea ce priveşte prevederile art. 35 lit. a) din
ordonanţa de urgenţă criticată, se consideră că suspendarea calităţii de
practician în insolvenţă are în vedere situaţiile expres prevăzute de art. 28
din ordonanţa de urgenţă, fiind o consecinţă firească a stării de
incompatibilitate, cel în cauză redobandindu-şi dreptul de a profesa odată ce situaţia sa se
regularizează, conform legii.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind
organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie
2006.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 care consacră
libertatea economică, art. 53 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61
care vizează rolul şi structura Parlamentului, precum şi ale art. 115
privitoare la delegarea legislativă.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate sub aspectul criticilor referitoare la încălcarea
prevederilor art. 115 din Constituţie, Curtea reţine că delegarea legislativă
reprezintă o procedură de substituire a Guvernului în prerogativele legislative
ale Parlamentului, prevederile constituţionale stabilind condiţiile în care
Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, acte normative care
produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniile în care sunt adoptate.
Delegarea legislativă, în cazul ordonanţelor de urgenţă, este dată de însuşi
textul constituţional, în condiţiile respectării de către Guvern a cerinţelor
prevăzute de Legea fundamentală, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza
unei legi de abilitare, şi prin voinţa Parlamentului.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 este
adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea
condiţiilor referitoare la situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate
fi amanată, la obligaţia de a
motiva urgenţa măsurii, precum şi a condiţiilor prevăzute de art. 115 alin.
(6). Astfel, potrivit notei de fundamentare a ordonanţei criticate, situaţia
extraordinară este creată de dificultatea aplicării noilor prevederi legislative
în domeniul insolvenţei -Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în
absenţa unei reglementări adaptate profesiei de practician în insolvenţă.
Neconcordanţa legislativă poate constitui cauza unei practici judecătoreşti
neunitare în ceea ce priveşte numirea administratorului judiciar sau
lichidatorului în gestionarea situaţiei de criză a unei societăţi împotriva
căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei.
Mai mult, în considerarea „angajamentelor asumate de
autorităţile romane în procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeană, care implică identificarea şi eliminarea
cat mai rapidă, în mod
necesar, anterior aderării, a tuturor aspectelor ce constituie obstacole în
calea liberei circulaţii în spaţiul comunitar a bunurilor, capitalurilor,
serviciilor şi persoanelor, [...] se impune, cu stringenţă, adoptarea unui act
normativ, în regim de urgenţă, pentru modificarea reglementării profesiei de
practician în insolvenţă".
De asemenea, urgenţa este justificată şi de
„necesitatea evitării creării unor blocaje la instanţele de judecată, întrucat, actualmente, judecătorii sindici nu pot
numi ca administratori judiciari, respectiv lichidatori decat practicieni în insolvenţă, or această
profesie nu este reglementată distinct şi adecvat, nefiind consacrată
legislativ decat profesia de practician în reorganizare
si faliment".
Pentru motivele expuse, nu pot fi reţinute criticile
referitoare la încălcarea prevederilor art. 61 şi 115 din Constituţie.
Cat priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 86/2006, Curtea reţine că acestea limitează, fără îndoială,
posibilitatea exercitării profesiei de practician în insolvenţă la instanţele
şi la parchetele de pe langă
acele instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul
său pană la gradul al III-lea
inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, dar nu anihilează
libertatea persoanei de a exercita activitatea economică, în condiţiile legii,
aşa cum statuează, de altfel, dispoziţiile constituţionale ale art. 45. Astfel,
interdicţia consacrată de textul de lege criticat are scopul de a garanta
părţilor respectarea dreptului la un proces echitabil şi constituie premisa
unei justiţii independente şi imparţiale.
Referitor la dispoziţiile art. 35 lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, care prevăd suspendarea calităţii de
practician în insolvenţă în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei
acestei stări, Curtea constată că acestea, avand semnificaţia unei sancţiuni aplicabile persoanei care nu
respectă prevederile legii, respectiv ale art. 28 alin. (1) din ordonanţa de
urgenţă, nu sunt de natură a contraveni principiului constituţional al
garantării dreptului de proprietate privată. In împrejurarea în care cauza de
incompatibilitate survine după desemnarea practicianului în insolvenţă în
calitatea de administrator sau lichidator judiciar, situaţia juridică a
drepturilor de creanţă izvorate,
pe de o parte, din cheltuielile avansate de acesta din fonduri proprii în
legătură cu exercitarea activităţii profesionale sau, pe de altă parte, din
drepturile de remuneraţie a serviciului prestat poate fi soluţionată de
judecătorul-sindic, la cererea practicianului, în cadrul procedurii
insolvenţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind
organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Cascont" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr.
8/91/2002 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu