DECIZIE Nr.
725 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Anna Grauvogel în Dosarul nr.
608/295/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând
completarea normelor incriminate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 608/295/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.
30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu
cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată
de Anna Grauvogel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile art. 44 din Constituţia României
garantează apatrizilor şi cetăţenilor străini dreptul de a dobândi, prin
moştenire legală, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate pe
teritoriul statului român. Or, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991,
limitând sfera persoanelor care pot solicita reconstituirea dreptului de
proprietate doar la cetăţenii români, înfrâng acest principiu constituţional.
Atâta timp cât prin art. 44 alin. (2) din Constituţie se prevede, în mod
expres, că cetăţenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor prin moştenire legală, fără a face distincţie între regimurile
juridice ale acestor terenuri şi fără a excepta anumite categorii de terenuri,
rezultă că au dreptul legal de a dobândi în proprietate şi terenurile ce fac
obiectul Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate de calitatea de cetăţean român reprezintă o opţiune a
legiuitorului cu privire la reglementarea condiţiilor în care operează această
retrocedare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 30 din Legea nr. 1/2000: „In aplicarea
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată
prin Legea nr. 169/1997, precum şi a prezentei legi, cetăţenii români au
aceleaşi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau
domiciliul în ţară sau în străinătate.";
- Art. 48 din Legea nr. 18/1991: „Cetăţenii români
cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au
redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul
în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la
limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru
terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu
destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la
art. 9 alin. (3)-(9)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44, art. 46, art. 51 şi art. 154, precum şi
prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate într-o altă cauză, având o motivare
similară şi acelaşi autor. Astfel, prin Decizia nr. 640 din 28 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 22 august
2007, Curtea a decis că în analiza acestui text trebuie avut în vedere scopul
Legii nr. 1/2000, anume acela de reconstituire a dreptului de proprietate în
favoarea persoanelor fizice şi persoanelor juridice care au formulat cereri în
termen legal. Totodată, aceste prevederi de lege trebuie coroborate cu prevederile
art. 3 alin. (5) din această lege, potrivit cărora „Prin proprietar
deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului
de proprietate în momentul deposedării".
Din această perspectivă, Curtea a constatat că
prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 sunt în acord cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora „Proprietatea privată
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată
asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică,
precum şi prin moştenire legală", şi ale art. 46, care prevede că „Dreptul
la moştenire este garantat".
De altfel, în reglementarea dată de Codul civil,
moştenirea se deschide din momentul decesului autorului, legea recunoscând
drepturile succesorilor, nefiind prevăzută nicio derogare de la normele de
drept comun referitoare la procedura succesorală.
In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 48 din
Legea nr. 18/1991, Curtea constată că asupra constituţionalităţii acestora s-a
mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 630/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a
reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului
de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a
moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a
legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie
fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit
sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. In acest context,
legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de
reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind
posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au
redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul
în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii -
proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către
foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra
terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat
-, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub
aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului,
condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român
reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.
Potrivit normei constituţionale consacrate de art. 44
alin. (2) teza a doua, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de
proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este
moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi
terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi următoarele din Codul
civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care îi are ca
destinatari doar pe cetăţenii români.
Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea
dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în
vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate
invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea
constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă
vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte
ulterior.
Raţiunile care au stat la baza adoptării deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Anna Grauvogelîn Dosarul nr. 608/295/2008 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu