DECIZIE Nr.
720 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 702 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în
Dosarul nr. 748/271/2007 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 748/271/2007, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe
Ghiurău şi Lia Ghiurău.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că obligaţia plăţii cauţiunii,
prevăzută de textul de lege criticat, constituie un impediment în calea
apărării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei interesate şi îi
îngrădesc nepermis accesul liber la justiţie.
Judecătoria Oradea consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că stabilirea
unei cauţiuni, ca o condiţie pentru soluţionarea cererii de suspendare a
executării silite, are ca scop restrângerea posibilităţilor de exercitare
abuzivă a respectivului drept, fără a reprezenta o îngrădire excesivă a
accesului liber la justiţie. De altfel, Curtea Constituţională a statuat prin
Decizia nr. 479 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 608 din 13 iulie
2006, şi Decizia nr. 902 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 49
din 23 ianuarie 2007, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de
lege criticat nu conţine măsuri discriminatorii care ar
contraveni principiului egalităţii în faţa legii. De
asemenea, arată că accesul liber la justiţie nu este obstrucţionat prin
instituirea unei cauţiuni, aceasta constituind o garanţie în vederea evitării
abuzului de drept, exercitarea cu rea-credinţă a cererii de suspendare a
executării silite determinând tergiversarea soluţionării cauzelor şi, implicit,
amânarea realizării creanţei care face obiectul procesului.
Avocatul Poporului arată
că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării
executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a
constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care
are următorul conţinut: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau
a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda
executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară
de cazul în care legea dispune altfel."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale
art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri,
obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată
fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 375
din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea a
constat că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale, reţinând, în esenţă, că instituirea obligaţiei de plată a
cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi
anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii
rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea
solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate
fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Referitor la încălcarea prin textul de lege criticat a
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat prin Decizia nr. 539 din 18 octombrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, că, în
măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în Dosarul nr. 748/271/2007 al Judecătoriei
Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu