DECIZIE Nr.
718 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Tudor Păroiu
în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie şi de Ana Negruţ în Dosarul nr.
3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei Ana Negruţ a depus la dosar o cerere
prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării
unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios
constituţional, respectiv 24 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a
avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde
demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 329D/2007 şi nr. 802D/2007 au conţinut identic, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 802D/2007 la Dosarul
nr. 329D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 21 februarie 2007 si 24 mai 2007,
pronunţate în dosarele nr. 4.666/36/2006 şi nr. 3.573/35/P/2006, Curtea de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie
şi' Curtea de Apel Oradea -Secţia penală şi pentru cauze cu minori au sesizat
Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
215 alin. 4 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Tudor Păroiu şi Ana Negruţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.
16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi într-o societate democratică, art. 124 alin. (2)
referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi
ale art. 6 şi art. 13 referitoare la Dreptul la un
proces echitabil şi Dreptul
la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi art.11 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora „Nimeni nu
poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute 6
obligaţie contractuală", deoarece dispoziţiile legale criticate
instituie o sancţiune penală pentru neîndeplinirea unei obligaţii contractuale.
De asemenea, unul din autori arată că, deşi a fost
trimis în judecată alături de alţi coinculpaţi, numai el a fost condamnat şi, prin urmare, s-a
încălcat' principiul egalităţii, justiţia dovedindu-se părtinitoare. In plus,
deoarece a primit o pedeapsă penală în condiţii de discriminare faţă de
celelalte persoane trimise în judecată, consideră că sancţiunea aplicată nu
este proporţională cu situaţia care a creat-o.
Curtea de Apel Constanţa
- Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece înşelăciunea,
în oricare dintre variantele sale, este o gravă' infracţiune contra
patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile
juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi. In
toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată
şi sever sancţionată. Scopul acestor reglementări este de a asigura încrederea
şi buna-credinţă pe care trebuie să se întemeieze relaţiile sociale cu caracter
patrimonial, precum şi de a-i proteja pe cei ce-şi exercită cu bună-credinţă
drepturile şi libertăţile economice, comerciale,
inclusiv pe cele contractuale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece această faptă
nu poate fi confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa fiind,
invocarea art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice nu este pertinentă.
De asemenea, restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi trebuie să decurgă nemijlocit din lege. Or, în speţă,
înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune
contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la
raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora.
In toate sistemele de drept, înşelăciunea
sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.
In plus, dispoziţiile legale criticate nu sunt de
natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, de a beneficia de un proces
echitabil, precum şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, şi se aplică
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe
considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, care au următorul
conţinut:
„Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 707
din 5 august 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie
similară.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că o
parte din critici nu constituie veritabile motive de neconstituţionalitate, ci,
reprezintă nemulţumiri ale autorului excepţiei în legătură cu pedeapsa
aplicată. Or, aspectele ce ţin de individualizarea pedepsei, de temeinicia şi
legalitatea acesteia nu pot forma obiectul controlului exercitat de instanţa de
contencios constituţional, care nu are menirea de a verifica
constituţionalitatea unei hotărâri judecătoreşti, ci numai constituţionalitatea
legilor, tratatelor, regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Tudor Păroiu în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie
şi de Ana Negruţ în Dosarul
nr. 3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru