DECIZIE Nr.
715 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 936 din 20 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti -Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.892/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Cominco" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect
anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile de lege criticate se
încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari, în condiţiile în
care, prin admiterea cererilor de suspendare a executării unor hotărâri A.G.A.,
luate în condiţiile legale de cvorum, se suspendă efectele unor hotărâri
legale, fără ca acţionarii minoritari să achite o cauţiune. Aşa fiind, datorită
împrejurării că nu s-a prevăzut obligativitatea achitării unei cauţiuni de
către partea care solicită suspendarea efectelor unei hotărâri, s-a deschis
calea exercitării cu rea-credinţă a acestei căi procesuale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens arată că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu aduc
atingere principiului constituţional referitor la protecţia şi garantarea
proprietăţii, întrucât neobligativitatea cauţiunii nu afectează dreptul de
proprietate asupra acţiunilor, exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor
procesuale putând fi sancţionată în temeiul art. 723 alin. 2 din Codul de
procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că dispoziţiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, întrucât reglementarea criticată protejează dreptul de
proprietate al acţionarilor care se consideră vătămaţi, iar posibilitatea
instanţei judecătoreşti de a suspenda hotărârea adunării generale nu este
destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale societăţii
comerciale şi ale terţilor.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In
acest sens invocă jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.
209/2005 şi Decizia nr. 488/2005, prin care s-a statuat că dispoziţiile art.
133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin.
(2) teza întâi din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 133: „(1) Odată cu
intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de
ordonanţă preşedinţia/ă, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate
face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind
garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi alin.
(2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea
a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror
stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de
competenţa autorităţii legiuitoare. De asemenea, Curtea a observat că
reglementarea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de
circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al
cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate
şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate
sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că depunerea
cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în
anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea
interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite
datorită întârzierii executării hotărârii respective.
In consecinţă, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege
criticate nu sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza
întâi din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora