DECIZIE Nr.
710 din 19 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de
Gheorghe Ioniţă în Dosarul nr. 9.509/2005 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 9.509/2005, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Gheorghe Ioniţă într-un litigiu având ca obiect infracţiunea de
evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au
caracter discriminatoriu pentru persoanele care au săvârşit infracţiuni de
evaziune fiscală, permiţând aplicarea unei sancţiuni administrative numai celor
care au cauzat un prejudiciu de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, şi au achitat prejudiciul până la primul termen de judecată, iar nu
şi celor care achită prejudiciul ulterior, până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Judecătoria Focşani apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de
vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
constantă a Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: „In
cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta
lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen
de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat,
limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la
jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de
până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica
pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii
este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o
sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea
retine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în
raport cu critici similare. Curtea, în mod constant, a respins excepţiile
ridicate ca fiind neîntemeiate. Această soluţie s-a adoptat prin deciziile nr.
697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, nr. 103 din 9 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, nr. 285
din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
337 din 14 aprilie 2006, nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, nr. 417 din 25 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 13 iunie
2006, şi nr. 529 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 664 din 2 august 2006.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 285 din 28 martie
2006, Curtea, în esenţă, a statuat în sensul că, potrivit art. 73 alin. (3)
lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege
organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. In virtutea
acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât
pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a
faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această
faptă.
Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea
juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim
sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea
săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care
impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la
situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din
Legea art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Gheorghe Ioniţă în Dosarul
nr. 9.509/2005 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly