DECIZIE   Nr. 469 din 20 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 954 din 27 octombrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de F. Hoffmann - La Roche Ltd. in Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum si a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, ridicata de Raiffeisen Bank - S.A. in Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures. Aceste cauze au fost inregistrate la Curtea Constitutionala sub nr. 250D/2005 si nr. 281D/2005 si au fost conexate in cadrul dezbaterilor din sedinta publica din 13 septembrie 2005, conform incheierii din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, in conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea la 20 septembrie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 26 ianuarie 2005 si 24 februarie 2005, pronuntate in Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj si in Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de F. Hoffmann - La Roche Ltd., si cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Raiffeisen Bank - S.A. Exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate in cadrul unor cauze avand ca obiect solutionarea unor cereri de reorganizare judiciara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, 135, ale art. 136 alin. (5), precum si celor ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    F. Hoffmann - La Roche Ltd. sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate instituie "posibilitatea unor persoane private (administratori judiciari, creditori, titulari de creante subordonate, asociati/actionari) sa decida, cu aprobarea judecatorului-sindic, privarea de proprietate a unui creditor chirografar, in mod discriminatoriu, fata de alti creditori chirografari, aceasta cu atat mai mult cu cat unele dintre aceste persoane private (creditorii cu creante garantate, creditorii cu rang preferential) nu justifica nici un interes propriu de aparat". Se arata ca dispozitiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, care prevad posibilitatea ca prin planul de reorganizare sa se desemneze o categorie separata de creante, compusa numai din creante chirografare avand o valoare redusa, "lasa, atat celui care elaboreaza planul de reorganizare [...], cat si judecatorului-sindic, o posibilitate nelimitata de apreciere in privinta <<valorii reduse>> a creantei chirografare". Totodata, se sustine ca "pentru aceste creante chirografare, Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferentiat fata de celelalte creante tot chirografare, mergand pana acolo ca celelalte creante chirografare vor fi satisfacute integral, in timp ce pentru creantele incluse in categoria separata se prevede acoperirea lor in foarte mica masura". In consecinta, F. Hoffmann - la Roche Ltd. apreciaza ca instituirea "unor posibilitati de discriminare intre diferitele creante chirografare comerciale reprezinta o incalcare a prevederilor art. 53 din Constitutie privind restrangerea unui drept (in speta, restrangerea dreptului de creanta, asimilat in practica de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu un drept de proprietate)", precum si a celor ale art. 135 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.
    Totodata, se mai sustine ca dispozitiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt neconstitutionale, din moment ce acestea prevad "posibilitatea crearii de discriminari intre creditori si chiar intre aceleasi tipuri de creditori, inclusiv posibilitatea ca unii dintre acestia sa nu mai primeasca nimic [...], aceasta cu atat mai mult cu cat nu exista nici un criteriu legal pe baza caruia sa se stabileasca modalitatea de apreciere si intinderea acestei restrangeri a unui drept". In consecinta, se apreciaza ca sunt incalcate prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, prin restrangerea, in mod nejustificat, a dreptului de proprietate privata.
    In argumentarea criticii de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 95 alin. (1) si ale art. 99 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995, F. Hoffmann - La Roche Ltd. sustine ca prin acest text de lege "se ofera posibilitatea constituirii in mod artificial de categorii de creante defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie in adunarea creditorilor si in aprobarea unui plan de reorganizare", iar alte categorii privilegiate de creditori, cum sunt cei bugetari si salariatii, "ajung sa decida asupra dreptului de proprietate al creditorilor chirografari [...] prin exercitarea unui drept de vot separat, in cadrul categoriilor de creante aferente fiecaruia dintre creditori, aprobandu-se un plan de reorganizare ce modifica semnificativ drepturile de creanta ale creditorilor chirografari". In consecinta, se ajunge la "privarea de proprietate in tot sau in parte a creditorilor chirografari", precum si la crearea "premiselor restrangerii pana la disparitie a dreptului de proprietate", ceea ce este de natura a incalca prevederile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie. Totodata, datorita faptului ca "legea nu da efect principiului interesului si majoritatii in luarea unei decizii cu caracter economic", se incalca si principiile enuntate de textul art. 135 alin. (1) din Constitutie.
    F. Hoffmann - La Roche Ltd. arata ca prevederile art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 impun un tratament abuziv si discriminatoriu, avand in vedere ca "o categorie de creditori poate, prin votul sau negativ, sa priveze total de proprietate creditorii avand creante de rang inferior", ceea ce incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se considera ca aceasta reglementare incalca si prevederile art. 53 din Constitutie, "restrangerea dreptului de proprietate al creditorilor cu creante de rang inferior mergand, in acest caz, pana la disparitia dreptului".
    In motivarea exceptiei ridicate Raiffeisen Bank - S.A. considera ca "inlaturarea dreptului de creanta printr-un asemenea plan de reorganizare are drept efect corelativ stingerea datoriei comerciantului debitor fata de care se aplica planul de reorganizare. In acest fel se favorizeaza in mod nelegitim un participant la circuitul comercial, fiind vatamati tocmai aceia care si-au respectat obligatiile fata de debitor. Prin aceasta favorizare se incalca si principiul liberei concurente, caci orice participant la viata economica, stiind ca oricum poate fi exonerat de plata datoriilor, nu va mai fi constrans sa-si execute obligatiile la timp. Or, respectarea obligatiilor asumate de comercianti este o cerinta intrinseca a regulilor unei economii de piata si a concurentei loiale".
    Totodata, se apreciaza ca, in conformitate cu dispozitiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, "in caz de esec al reorganizarii si declansarii falimentului, creditorii isi vad reduse creantele la nivelul prevazut in planul de reorganizare, fara posibilitatea (nici macar teoretica) de a mai putea obtine vreodata satisfacerea creantei initiale", ceea ce este de natura a incalca prevederile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.
    Tribunalul Comercial Cluj si Tribunalul Comercial Mures apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii se arata ca "normele juridice inserate in Legea nr. 64/1995 au caracter de ordine publica, finalitatea textelor legale pe care aceasta le cuprinde reprezentand ocrotirea unui interes general, public", iar procedura prevazuta de acest act normativ urmareste "crearea unui climat economic propice, bazat pe libera initiativa si protectia concurentei loiale, ce presupune, nu in ultimul rand, indepartarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce savarsesc acte de natura comerciala si care se dovedesc insolvabile, reprezentand un risc pentru stabilitatea economica". Totodata, "scopul principal al procedurii reorganizarii, spre care trebuie directionata procedura ori de cate ori exista o sansa efectiva de redresare, este mentinerea societatii debitoare, pe baza unui plan de reorganizare, care poate sa impuna restructurari de activitati si de personal, cu conditia ca intreprinderea sa fie viabila".
    Se arata ca dispozitiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 "nu creeaza premisele unei interpretari si aplicari prin care sa se incalce dreptul de proprietate constitutional garantat cata vreme desemnarea unei categorii separate de creante chirografare avand o valoare redusa, pentru a fi considerata adecvata, trebuie sa se inscrie in seria de masuri concordante cu interesele creditorilor si cu ordinea publica" si cata vreme exista un tratament corect si echitabil pentru categoriile defavorizate de creante care resping planul de reorganizare. Totodata, se arata ca hotararea crearii unei categorii de creditori chirografari avand creante cu valoare redusa se fundamenteaza pe "aprecierea unei situatii de fapt, ce tine de interpretarea si aplicarea legii, nefiind unica situatie in care evaluarea unei chestiuni de fapt sa fie lasata la <<intelepciunea>> magistratului chemat sa solutioneze pricina".
    Totodata, se considera ca "instrumentele procesuale puse la dispozitia participantilor la procedura si criteriile clare pe care trebuie sa se fundamenteze o hotarare de incuviintare in principiu a unui plan de reorganizare si de confirmare a acestuia" sunt de natura a da expresie chiar textelor constitutionale invocate de autorul exceptiei in sustinerea acesteia.
    Se apreciaza ca dispozitiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, "intrucat un tratament corect si echitabil al creantelor defavorizate presupune ca nici una din categoriile care resping planul [de reorganizare] sa nu primeasca mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului". Totodata, se arata ca "riscul insolvabilitatii este suportat doar de acei creditori nediligenti ce nu si-au luat masuri de [...] conservare a dreptului lor de creanta prin constituirea de garantii personale si reale". In consecinta, se justifica instituirea unei diferente de tratament intre diferitele categorii de creante. In opinia instantelor, "in privinta creditorilor chirografari, din perspectiva declansarii falimentului, nu exista diferenta de tratament juridic, cata vreme un tratament corect si echitabil presupune in caz de defavorizare ca acestia sa nu primeasca mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului".
    De asemenea, se considera ca prevederile art. 99 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, "intrucat votarea pe categorii de creante realizeaza o punere in practica a politicii legiuitorului de protectie speciala a unor anumite categorii de titulari de creanta, cum ar fi, de pilda, cele izvorate din contracte de munca sau obligatii de intretinere, care, datorita cuantumului de obicei scazut, s-ar afla in pericol de a fi dezavantajate in ipoteza includerii acestora in categoria creantelor chirografare generale".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, avand in vedere ca "dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentala vizeaza, deopotriva, pe toti agentii economici, atat pe debitori, ale caror datorii trebuie executate in conditiile legii, cat si pe creditori, fata de care se impune crearea conditiilor corespunzatoare pentru recuperarea creantelor".
    De asemenea, in punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului arata ca actul normativ in care se gasesc prevederile legale criticate se inscrie "in reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". Pe de alta parte, se sustine ca "dispozitiile legale indicate nu pun in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale".
    Guvernul si presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
    Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
    - Art. 93 alin. (1): "In vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din creante chirografare avand o valoare redusa, valoare pe care judecatorul-sindic o considera adecvata.";
    - Art. 94 alin. (1): "Respectand prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea sa:
    a) defavorizeze orice categorie de creante chirografare sau garantate;
    b) mentina sau sa denunte, in conditiile art. 67 - 74, orice contract la care debitorul este parte;
    c) prevada realizarea unei tranzactii cu privire la creantele debitorului fata de terti;
    d) prevada vanzarea totala sau partiala a bunurilor din averea debitorului si distribuirea sumelor de bani obtinute catre creditori;
    e) modifice drepturile titularilor de creante garantate sau chirografare ori sa lase nemodificate drepturile aferente oricarei categorii de creante.";
    - Art. 95 alin. (1): "Se prezuma ca o categorie de creante este defavorizata de plan daca, pentru oricare dintre creantele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.";
    - Art. 99 alin. (4), (5) si (9): "(4) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva.
    (5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), urmatoarele creante constituie categorii distincte de creante, care voteaza separat:
    a) fiecare creanta garantata care depaseste 10% din valoarea tuturor creantelor impotriva averii debitorului;
    b) toate celelalte creante garantate;
    c) creantele mentionate la art. 122 pct. 3;
    d) creantele mentionate la art. 122 pct. 4;
    e) creantele mentionate la art. 122 pct. 5;
    f) creantele creditorilor chirografari. [...]
    (9) In cazul in care planul prevede ca, pentru creantele dintr-o anumita categorie, nu se va primi nimic, se considera ca acestea au respins planul si nu e necesara votarea planului de catre creantele categoriei respective.";
    - Art. 100 alin. (1) si (2): "(1) La data stabilita, un plan va fi confirmat de catre judecatorul-sindic, daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
    A. cel putin 3 dintre categoriile de creante mentionate la art. 99 alin. (5) accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
    B. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan;
    C. fiecare creanta care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
    (2) Tratament corect si echitabil exista atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
    a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
    b) nici o categorie sau nici o creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale;
    c) in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nici un membru, asociat, actionar sau categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezulta din ordinea de prioritate prevazuta la art. 122, nu primeste nimic. Se considera ca membrii, asociatii sau actionarii nu primesc nimic si in cazul in care planul prevede ca acestia vor primi o valoare cel mult egala cu o noua contributie financiara pe care au efectuat-o in favoarea debitorului, pana la data confirmarii planului, cu titlu irevocabil si nesupusa vreunei alte conditii decat cea a confirmarii planului.";
    - Art. 101 alin. (1): "Cand hotararea care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut in plan. In cazul unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitiva impotriva debitorului."
    Curtea retine ca, ulterior sesizarii sale, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului a fost modificata si completata prin Legea nr. 249/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005; prin pct. 9 si 14 ale articolului unic din Legea nr. 249/2005 au fost abrogate expres art. 93 alin. (1) si art. 100 din Legea nr. 64/1995, noile reglementari nepreluand in nici un mod solutia legislativa anterioara. Totodata, Curtea observa ca prin pct. 13 al articolului unic din Legea nr. 249/2005 a fost abrogat art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, insa noua reglementare a art. 99 alin. (2) din lege, desi a pastrat principiul votului separat pe categorii de creditori, nu a preluat si categoriile de creante, astfel cum erau prevazute de art. 99 alin. (5) din lege. In actuala formulare, art. 99 alin. (2) are urmatorul cuprins: "(2) Urmatoarele categorii de creditori vor vota separat:
    a) creditorii titulari de creante garantate;
    b) creditorii bugetari;
    c) creditorii chirografari.
    Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori daca titularii majoritatii creantelor din acea categorie voteaza in favoarea planului."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, 135 si ale art 136 alin. (5). Desi autorul exceptiei invoca in sustinerea exceptiei ridicate, in mod formal, intreg textul art. 44 alin. (1) si art. 135 din Constitutie, este de observat ca, in realitate, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, acesta se refera doar la teza intai a art. 44 alin. (2) din Constitutie, respectiv numai la alin. (1) si alin. (2) lit. a) ale art. 135 din Constitutie. Textele constitutionale invocate au urmatorul cuprins:
    - Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...].";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Totodata, sunt invocate in sustinerea criticii de neconstitutionalitate si dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, avand urmatorul cuprins:
    "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Autorii exceptiei considera, in esenta, ca prevederile legale criticate instituie posibilitatea privarii de proprietate, in mod discriminatoriu, a unui creditor chirografar fata de alti creditori chirografari, intrucat "o categorie de creditori poate, prin votul sau negativ, sa priveze total de proprietate creditorii avand creante de rang inferior", ceea ce este de natura a incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, precum si cele ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acelasi sens se apreciaza si in ceea ce priveste categoria creantelor chirografare avand o valoare redusa, intrucat "Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferentiat fata de celelalte creante tot chirografare, mergand pana acolo ca celelalte creante chirografare vor fi satisfacute integral, in timp ce pentru creantele incluse in categoria separata se prevede acoperirea lor in foarte mica masura". Totodata, se considera ca, "in caz de esec al reorganizarii si declansarii falimentului, creditorii isi vad reduse creantele la nivelul prevazut in planul de reorganizare, fara posibilitatea (nici macar teoretica) de a mai putea obtine vreodata satisfacerea creantei initiale", ceea ce duce la incalcarea acelorasi prevederi constitutionale invocate.
    I. Curtea constata ca textele art. 93 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 au fost abrogate expres, ulterior sesizarii Curtii, prin Legea nr. 249/2005, astfel incat, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acestea a devenit inadmisibila.
    Totodata, Curtea retine ca neconstitutionalitatea prevederilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a fost invocata in ideea ca acestea "ofera posibilitatea constituirii in mod artificial de categorii de creante defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie in adunarea creditorilor si in aprobarea unui plan de reorganizare". In consecinta, critica de neconstitutionalitate nu priveste faptul ca fiecare categorie de creanta voteaza separat, asa cum prevede si textul actual in vigoare, ci se refera la existenta "artificiala" a mai multor categorii de creanta. In prezent, in urma modificarilor operate prin Legea nr. 249/2005 in sensul sugerat si de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, exista numai trei categorii de creditori, si anume cei cu creante garantate, cei bugetari si cei chirografari. Astfel, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a ramas fara obiect.
    Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a devenit inadmisibila, reglementarea in cauza fiind abrogata expres in temeiul articolului unic pct. 13 din Legea nr. 64/1995, iar solutia legislativa criticata nu a fost preluata de noua reglementare, cu continutul criticat prin exceptie.
    II. Curtea retine ca, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, "scopul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este, potrivit art. 2 din aceeasi lege, republicata, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului reglementata de Legea nr. 64/1995 este una speciala, prin care nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creanta si a obligatiei corelative de plata, ci executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care nu numai ca nu-si indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla, timp de cel putin 30 de zile, in incetare de plata, deci in stare de insolventa".
    Curtea observa ca dispozitiile art. 94 alin. (1) si ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 prevad aplicarea unor masuri care pot fi luate in conditiile unei aprecieri de fapt facute atat de cei ce propun planul de reorganizare, cat si de judecatorul-sindic, care decide in ultima instanta. Avand in vedere ca procedura reglementata de Legea nr. 64/1995 este una speciala, Curtea retine ca dispozitiile art. 94 alin. (1) si ale art. 95 alin. (1) din lege trebuie interpretate in conformitate cu finalitatea procedurii reorganizarii judiciare, textele criticate cuprinzand masuri concrete care asigura atat indestularea creditorilor in raport cu mijloacele existente, cat si redresarea debitorului supus acestei proceduri. In legatura cu critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) si (9) din lege, Curtea constata ca fiecare titular al unei creante este indreptatit sa voteze in cadrul categoriei de creante in care se incadreaza, de voturile acestora depinzand votul categoriei respective; in cazul in care, insa, pentru creantele dintr-o anumita categorie nu se va primi nimic, legiuitorul a prezumat, cum era si firesc de altfel, ca aceasta categorie a respins planul.
    Curtea retine ca recuperarea doar partiala sau deloc a creantelor unor categorii de creditori se datoreaza in exclusivitate situatiei economice a debitorului aflat in stare de insolventa si nu reglementarilor legale criticate, care nu prevad decat masuri menite sa asigure acoperirea pasivului debitorului, definita, prin dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile", in conditiile continuarii activitatii acestuia, ceea ce nu inseamna in mod necesar plata integrala a datoriilor debitorului. Astfel, riscul insolvabilitatii este suportat de acei creditori nediligenti ce nu si-au constituit masuri de conservare a dreptului lor de creanta prin instituirea de garantii personale si reale. In consecinta, Curtea retine ca acest fapt nu echivaleaza cu o incalcare a dreptului de proprietate al creditorilor implicati in procedura de reorganizare judiciara.
    Textul art. 101 alin. (1) din lege prevede consecintele intrarii in vigoare a planului de reorganizare si nu cuprinde, in sine, vreo masura de natura a contraveni prevederilor constitutionale invocate.
    In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 53 din Constitutie, nepunandu-se problema restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati.
    Totodata, Curtea retine ca nu se poate sustine incalcarea obligatiei constitutionale a statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Dimpotriva, reglementarea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 este o concretizare, la nivelul legii, a indeplinirii obligatiei ce revine statului, potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, ceea ce presupune, astfel cum se arata in opinia instantei de judecata, si indepartarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce savarsesc acte de natura comerciala si care se dovedesc insolvabile, reprezentand un risc pentru stabilitatea economica.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Respinge ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 99 alin. (5) si ale art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de F. Hoffmann - La Roche Ltd. in Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj.
    II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4) si (9) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de F. Hoffmann - La Roche Ltd. in Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Raiffeisen Bank - S.A. in Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly