Decizia Nr.710 din 05.11.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul executorului judecătoresc Spiridonescu Ileana Cornelia din Bucureşti în Dosarul nr. 39.488/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.395D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 2.665A din 28 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 39.488/299/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul executorului judecătoresc Spiridonescu Ileana Cornelia într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a amenzii judiciare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aplicarea amenzii se face de către instanţă, în sarcina executorului judecătoresc care nu este parte în dosar, deci se realizează fără citare şi fără a exista posibilitatea executorului judecătoresc de a-şi exprima poziţia, împrejurare ce aduce atingere principiului contradictorialităţii. De asemenea, arată că încheierea dată cu ocazia reexaminării este definitivă, reexaminarea fiind deci prima şi singura cale de atac împotriva încheierii de stabilire a amenzii, ceea ce contravine Legii fundamentale.6. Autorul excepţiei susţine, totodată că, întrucât amenda aplicată de către instanţă este un act de natură contravenţională, având în vedere efectele acesteia, devin aplicabile prin analogie reglementările privind amenzile contravenţionale. În acest context, apreciază ca fiind relevantă Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, prin care Curtea Constituţională a constatat că eliminarea căii de atac a recursului în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice este neconstituţională.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă - cu denumirea marginală Cererea de reexaminare - care au următorul cuprins: „(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.
(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.
(3) În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.
(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea criticată a mai format obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2017, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 15. Astfel, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce nu se aplică în speţa de faţă, cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. 16. Prin deciziile menţionate, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a constatat că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionânduse de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. 17. Curtea a mai reţinut că atribuţia de soluţionare a cererii de reexaminare revine în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, ceea ce este de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată. Se mai prevede, astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea părţilor, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Cu privire la pretinsa incidenţă a considerentelor pentru care Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea observă că soluţia pronunţată prin decizia amintită a fost justificată de o serie de elemente specifice, care nu se regăsesc în situaţia textului de lege care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Dintre acestea, determinante au fost faptul că dispoziţiile de lege analizate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 eliminau o cale de atac care existase în reglementarea anterioară, precum şi împrejurarea că sancţiunea contravenţională a fost considerată „o acuzaţie în materie penală", în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impunea existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, amenda judiciară nu reprezintă o sancţiune contravenţională, ci o sancţiune de drept procesual civil. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul executorului judecătoresc Spiridonescu Ileana Cornelia din Bucureşti în Dosarul nr. 39.488/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin