DECIZIE   Nr. 71 din 15 decembrie 1993

cu privire la constitutionalitatea art. 2 alin. (2) lit. e) si art. 8 din Legea privind acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din 23 decembrie 1993

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 8 decembrie 1993, de catre 34 senatori, respectiv de domnii: Constantin Moiceanu, Gabor Menyhert Hajdu, Tanase Tavala, Matei Boila, Florin Buruiana, Valentin Corneliu Gabrielescu, Serban Sandulescu, Vasile Vetisanu, Ioan Paul Popescu, Emilian Buzica, Ion Manea, Nistor Badiceanu, Adrian Sirbu, Mihai Buracu, Gheorghe Catuneanu, Andrei Potcoava, Nicolae Manolescu Apolzan, Stefan Radof, Alexandru Paleologu, Sabin Ivan, Emil Tocaci, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Voicu Valentin Glodean, Mircea Boulescu, Gheorghe Frunda, Petre Constantin Buchwald, Tiberiu Stefan Incze, Zoltan Hosszu, Denes Seres, Ion Aurel Stoica, Eugen Dijmarescu, Sorin Adrian Vornicu Nichifor, Alexandru Popovici si Karoly Ferenc Szabo, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 8 din Legea privind acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994, sesizare ce a format obiectul dosarului nr. 99 A/1993.
    De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la aceeasi data, de catre 56 deputati, respectiv de domnii: Cristian Radulescu, Corneliu Dorin Gavaliugov, Traian Basescu, Bogdan Marinescu, Viorel Lixandroiu, Adrian Severin, Constantin Berechet, Vasile Nistor, Alexandru Ota, Emil Cojocaru, Victor Babiuc, Dragos Enache, Dumitru Calance, Mihai Chiriac, Gheorghe Tarna, Adriean Videanu, Emil Boros, Radu Mircea Berceanu, Alexandru Brezniceanu, Ion Gurau, Petru Burca, Alexandru Athanasiu, Ioan Victor Pica, Ion Hristu, Vasile Mindroviceanu, Niculae Cerveni, Horia Radu Pascu, Dan-Florin Trepcea, Teodor Vintilescu, Ioan Ghise, George Crin Laurentiu Antonescu, Varujan Vosganian, Stefan Tcaciuc, Horia Mircea Rusu, doamna Teodora Bertzi, domnii Dinu Patriciu, Gheorghe Todut, Mihnea-Tudor Ionita, Alexandru Sassu, Emil-Teodor Popescu, Valentin Iuliano, Petru Suhov, Karoly Kerekes, Ioan Nemeth, Arpad-Francisc Marton, Mihail Nica, Stefan Sinko, doamna Smaranda Dobrescu, domnii Zsolt Szilagyi, Emeric Dumitru Borbely, Ervin Zoltan Szekely, Benedek Nagy, Ferenc Asztalos, Istvan Antal, Eugen Matis si Imre Andras, asupra neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 2 alin. (2) lit. e) si art. 8 din aceeasi lege, sesizare ce a format obiectul dosarului nr. 100 A/1993.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 constata ca este competenta sa solutioneze cele doua sesizari, care s-au facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    Avand in vedere ca sesizarile de neconstitutionalitate sus-mentionate privesc aceeasi lege, s-a dispus conexarea celor doua dosare.
    In sesizare, grupul de senatori sustine ca instituirea prin art. 8 din lege a unei taxe care urmeaza a fi platita de catre cetatenii romani ce se deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic este neconstitutionala, contravenind art. 25 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat, precum si art. 20, coroborat cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si ale altor pacte si tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
    In sesizarea grupului de deputati se apreciaza ca aceeasi dispozitie a art. 8 referitoare la instituirea taxei de iesire din tara este contrara nu doar art. 25 alin. (1) si art. 20 sus-mentionate, dar si art. 49 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai in cazurile limitativ prevazute de acest articol.
    Totodata, considera ca este neconstitutionala prevederea cuprinsa in art. 2 alin. (2) lit. e) din aceeasi lege, intrucat incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca, acordand ajutorul banesc pentru incalzirea locuintelor numai pentru familiile sau persoanele singure cu domiciliul in mediul urban, exclude aceleasi categorii de persoane cu domiciliul in mediul rural.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctul lor de vedere in legatura cu sesizarile primite.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor cu privire la neconstitutionalitatea art. 2 alin. (2) lit. e) din lege se arata, in esenta, ca sustinerea din sesizarea grupului de deputati este neintemeiata, deoarece se asaza semnul egalitatii intre ajutoare banesti si drepturi fundamentale. Daca, in legatura cu drepturile fundamentale, nu se admite nici un fel de diferentiere intre cetateni, cu privire la ajutoarele banesti, ele sunt admisibile, tinand seama ca in cadrul aceleiasi categorii de persoane pot exista unele mai in nevoie decat altele.
    In legatura cu sustinerea din cele doua sesizari ca dispozitiile art. 8 din lege ar fi neconstitutionale, se apreciaza, de asemenea, ca ea este neintemeiata, deoarece reglementarea adoptata nu contravine nici dispozitiilor Constitutiei si nici reglementarilor internationale. Art. 25 din Constitutie, dupa ce prevede si garanteaza dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate, stipuleaza ca legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept. Or, prin textul contestat se instituie obligatia de achitare a unei taxe, ceea ce reprezinta o conditie de exercitare a dreptului, in stricta concordanta cu dispozitiile art. 25 alin. (1) din Constitutie.
    In punctul de vedere al Guvernului, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 2 alin. (2) lit. e), se apreciaza ca sustinerea din sesizarea grupului de deputati nu contravine prevederilor constitutionale, prin aceasta reglementare legiuitorul, pornind de la conditiile economice diferite in care traiesc persoanele din mediul rural fata de cele din mediul urban, le-a acordat acestora din urma ajutorul pentru incalzirea locuintelor. Dispozitiile cuprinse in articolul respectiv nu acorda avantaje persoanelor din mediul urban, ci urmareste echilibrarea ajutoarelor acordate de stat unor categorii defavorizate atat din mediul urban, cat si din mediul rural, tinand seama de unele avantaje ale celor care locuiesc in mediul rural si de prevederile din legea ce face obiectul sesizarii care se refera la pensionari, indiferent de locul unde domiciliaza, concretizind astfel prevederea art. 43 alin. (1) din Constitutie.
    De asemenea, se considera ca instituirea unei taxe pentru cetatenii romani care se deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic, prin art. 8 alin. (1), este constitutionala. Se sustine, in esenta, ca prin aceasta reglementare s-a dat expresie art. 137 alin. (5) din Constitutie, potrivit caruia nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare, iar taxa respectiva, prin modicitatea ei in raport cu cheltuielile de transport, nu constituie o ingradire a dreptului de circulatie al cetatenilor romani. Prin introducerea acestei taxe nu se incalca prevederile din reglementarile internationale care recomanda o reducere progresiva a taxelor pentru cereri, vize si pasapoarte deoarece, in conditiile actuale ale economiei tarii noastre, o asemenea masura nu ar fi oportuna. De altfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie, cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Or, este incontestabil ca ajutoarele banesti pentru incalzirea locuintelor constituie o cheltuiala publica. Cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al taxei instituie, acesta nu constituie un element de constitutionalitate, ci unul de oportunitate, asupra caruia Parlamentul s-a pronuntat.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

            CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind cele doua sesizari, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si ale Guvernului, precum si concordanta dintre textele legale a caror constitutionalitate a fost contestata si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 2 alin. (2) lit. e) din Legea privind acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994, ajutorul banesc de 5.000 lei lunar se acorda in conditiile prevazute de aceasta dispozitie legala familiilor sau persoanelor singure, cu domiciliul in mediul urban, care nu se incadreaza in prevederile de la lit. a) - d) ale aceluiasi alineat.
    In sesizare se sustine ca limitarea acestui ajutor numai persoanelor din mediul urban este neconstitutionala, intrucat incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii. Este de observat insa ca ajutorul prevazut de lege reprezinta un mijloc de protectie a unei anumite categorii sociale. Or, aprecierea categoriilor sociale pentru care se impune acordarea acestui ajutor constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului. De principiu, o masura de protectiei sociala nu poate fi considerata ca un privilegiu sau o discriminare, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, cat timp, prin natura ei, ea se justifica tocmai in considerarea situatiei unei anumite categorii sociale care reclama o astfel de protectie.
    In ce priveste dispozitiile art. 8 din legea sus-mentionata, prin care se instituie o taxa pentru fiecare iesire din tara, ce urmeaza a fi platita de persoanele care se deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic, Curtea constata ca aceasta taxa a fost stabilita in vederea alimentarii fondurilor bugetare pentru plata ajutorului prevazut in art. 2 alin. (2) lit. e).
    In sesizare se sustine, in esenta, ca taxa constituie un mijloc de restrangere a dreptului la libera circulatie, prevazut de art. 25 din Constitutie.
    Tinand seama de finalitatea textului de lege, rezulta insa ca instituirea taxei respective nu urmareste stanjenirea financiara a exercitarii dreptului la libera circulatie, ci alimentarea surselor bugetare pentru plata ajutorului prevazut de art. 2 alin. (2) lit. e). Evident ca o asemenea modalitate nu poate avea un caracter de principiu. Ea se justifica, in prezent, prin situatia exceptionala rezultata din lipsa fondurilor bugetare necesare instituirii unei masuri de protectie in temeiul art. 43 alin. (1) din Constitutie.
    Ca urmare, taxa astfel instituita este constitutionala, insa numai in limitele destinatiei pentru care a fost stabilita, si anume, plata ajutoarelor prevazute la art. 2 alin. (2) lit. e). Pe cale de consecinta, rezulta ca, dupa implinirea termenului de acordare a acestor ajutoare, care este 30 aprilie 1994, taxa nu mai are caracter constitutional si, deci, nu mai poate fi perceputa. Dupa aceasta data, plata unei asemenea taxe ar constitui exclusiv un impediment de ordin financiar care greveaza dreptul la libera circulatie, care nu se incadreaza in nici una din ipotezele prevazute de art. 49 al Constitutiei. Daca, pana la acea data, legitimitatea constitutionala a taxei rezulta din prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice, intrucat fondurile astfel realizate sunt destinate asigurarii unei anumite masuri de protectie sociala, dupa incetarea acestei masuri de protectie ratiunea constitutionalitatii disparind, taxa nu mai poate fi retinuta.
    Faptul ca, potrivit art. 8 alin. (4) din lege, sumele necheltuite din incasarea taxei se varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat nu poate duce la o alta concluzie, deoarece textul se refera la perioada de legitimitate constitutionala a taxei si nu dupa expirarea acestei perioade. Altminteri, ar insemna ca o resursa bugetara sa supravietuiasca incetarii scopului pentru care a fost instituita, iar taxa respectiva sa devina astfel, cum s-a aratat, exclusiv un impediment de ordin financiar care greveaza dreptul la libera circulatie. De altfel, intreaga reglementare are caracter temporar, pana la 30 aprilie 1994, asa cum rezulta din titlul legii si din prevederile art. 1.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca dispozitiile art. 2 alin. (2) lit. e) din Legea privind acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994 sunt constitutionale.
    2. Constata ca dispozitiile art. 8 din legea sus-mentionata sunt constitutionale, in sensul aplicarii taxei pe care o instituie pana la data de 30 aprilie 1994.
    3. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 15 decembrie 1993 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. dr. VASILE GIONEA

                              Magistrat asistent,
                              Constantin Burada