DECIZIE Nr.
709 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte
drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din
sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 26 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte
drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din
sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Gabi-Gabriela Duncă în Dosarul nr. 10.164/2/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.032D/2007, avand obiect identic, excepţie ridicată de Adriana Nicolae în
Dosarul nr. 10.315/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Avand în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberand, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.032D/2007 la Dosarul nr.
825D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerand că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 mai 2007 şi Decizia nr. 2.627
din 22 mai 2007, pronunţate în Dosarul nr.
10.164/2/2006, respectiv Dosarul nr. 10.315/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din
Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Gabi-Gabriela Duncă şi Adriana Nicolae
cu prilejul soluţionării unor cauze avand ca obiect drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat,
care prevede că hotărarile pronunţate împotriva contestaţiilor referitoare la
drepturile salariale sunt irevocabile, creează o discriminare a magistraţilor
în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care au dreptul de recurs
împotriva hotărarilor privind drepturi salariale. De asemenea, consideră că se
restrange în mod nejustificat dreptul de acces liber la justiţie, precum şi
posibilitatea de a exercita căile de atac în condiţiile legii, potrivit art.
129 din Constituţie.
In Dosarul nr. 10.164/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal arată că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, în timp ce în Dosarul nr. 10.315/2/2006
consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul de lege
criticat fiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că
textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, întrucat judecătorii, procurorii şi celelalte categorii de
personal din sistemul justiţie se află într-o situaţie obiectiv diferită, motiv
pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor
printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de
contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire
la exercitarea căilor de atac. De asemenea, arată că, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor
situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele
dreptului comun. In sfarşit, arată că nicio dispoziţie constituţională nu
prevede că accesul liber la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate
structurile judecătoreşti şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă
toate gradele de jurisdicţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, dispoziţiile legale
criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale sau internaţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziţii
potrivit cărora „Impotriva hotărarilor organelor prevăzute la alin. (1) se
poate face plangere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
pentru hotărarile Colegiului de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărari.
Hotărarile pronunţate sunt irevocabile".
In opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat
contravine următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări; art. 21 alin. (1) privind accesul liber la
justiţie al oricărei persoane; art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică; art. 53 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi; art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti; art. 129
privind exercitarea căilor de atac, precum şi art. 20 alin. (1) raportat la
art. 6 par.1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie,
prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea
discriminării.
Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză.
Astfel, analizand textul de lege sub aspectul conformităţii cu principiul constituţional al
egalităţii în drepturi şi dreptul de acces liber la justiţie, Curtea, prin
Decizia nr. 377 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 21
mai 2007, a statuat că „textul de lege criticat nu creează o discriminare a
persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de
cetăţeni care se pot adresa instanţei de contencios administrativ în a cărei
circumscripţie îşi au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii şi celelalte
categorii de personal din sistemul justiţiei se află într-o situaţie obiectiv
diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte
drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli
speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum
şi cu privire la exercitarea căilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege.
Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situaţii
deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului
comun".
In ceea ce priveşte conformitatea cu accesul liber la
justiţie, cu acelaşi prilej Curtea a arătat că dispoziţiile art. 36 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 „nu îngrădesc în niciun fel
accesul liber la justiţie, fiind expres prevăzut dreptul de a face plangere la
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, ori, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti. In faţa acestor instanţe
părţile interesate se pot folosi de toate mijloacele şi garanţiile procedurale
care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.
Nicio dispoziţie constituţională nu prevede că accesul
liber la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoreşti
şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de
jurisdicţie. Exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constituţie, se
face în condiţiile legii".
In plus faţă de aceste argumente, Curtea reţine, de
asemenea, că dispoziţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei nu
stabilesc în materie civilă obligaţia existenţei a două grade de jurisdicţie,
legiuitorul naţional avand libertatea de reglementare în acest domeniu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie
ridicată de Gabi-Gabriela Duncă şi Adriana Nicolae în Dosarul nr. 10.164/2/2006
şi Dosarul nr. 10.315/2/2006, ambele ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea