Decizia Nr.707 din 27.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 16 ianuarie 2015

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Beiuş în Dosarul nr. 256/187/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 746D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 48/2014, arătând că nu se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, având în vedere că există şi echilibrul acestor puteri.4. În privinţa art. 1 alin. (2) din Legea nr. 48/2014, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei, arătând că nu pot fi anulate acte administrative în privinţa cărora ar trebui să existe o cauză de anulare la momentul emiterii lor. În aceste condiţii, se ajunge la aplicarea retroactivă a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 23 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 256/187/2014, Judecătoria Beiuş a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, excepţie invocată într-un dosar având ca obiect pretenţii financiare (restituirea unor sume de bani, precum şi plata dobânzilor şi a penalităţilor prevăzute de lege).6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, cererea de chemare în judecată a fost fundamentată pe împrejurarea că la data solicitării primelor de exploataţie, pârâtul nu îndeplinea una dintre cerinţele prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 215/2010 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate şi a termenilor de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu. Aşadar, este de observat că aceste condiţii nu au fost prevăzute într-un act normativ adoptat de către Parlament, ci într-un act emis de către conducătorul unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale aflat în subordinea Guvernului. Or, prin Legea nr. 48/2014 (sub aspectul efectelor juridice ale unui act administrativ - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 215/2010), Parlamentul intervine în activitatea executivă, înlăturând efectele anumitor prevederi cu caracter administrativ.7. Se remarcă faptul că titlurile de creanţă/notificările de punere în întârziere sunt anulate prin efectul Legii nr. 48/2014, potrivit art. 1 alin. (2) din acest act normativ. Această prevedere este de natură nu numai să conducă la concluzia încălcării principiului separaţiei puterilor în stat, ci şi să pună în discuţie principiul neretroactivităţii legii, deoarece sancţiunea nulităţii lipseşte actul juridic de efectele sale, iar asemenea efecte se produc ex tunc, contrar dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.8. De asemenea, se pune în discuţie respectarea caracterului precis/previzibil al legii, în aplicarea ei. Sub acest aspect este de amintit cel puţin faptul că această caracteristică a legii este de natură să permită destinatarilor ei să îşi corecteze conduita, să asigure informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile, astfel încât persoanele în cauză să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea în baza unui act normativ. Legea nr. 48/2014, din acest punct de vedere, lipseşte persoana interesată de orice aşteptare rezonabilă în privinţa efectelor unei reglementări anterioare, respectiv Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 215/2010.9. De asemenea, se constată incoerenţa reglementărilor privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate şi a termenilor de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.10. În final, instanţa precizează că, în cazul unui dezacord între legea internă, pe de-o parte, şi reglementarea Uniunii Europene, pe de altă parte, soluţia legală ce poate (trebuie) să fie adoptată nu poate, prin ea însăşi şi în toate situaţiile, să fie incompatibilă cu prevederile din Legea fundamentală.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, prevederi care au următorul cuprins: „(1) Sumele reprezentând primele beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic pe care aceştia trebuie să le restituie ca urmare a titlurilor de creanţă emise în urma verificărilor efectuate de către centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi/sau a municipiului Bucureşti, dispuse prin deciziile emise de camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti în cadrul misiunii «Auditul performanţei privind implementarea, administrarea şi gestionarea programului de identificare şi înregistrare a animalelor şi a utilizării bazei de date în acordarea subvenţiilor şi a altor forme de sprijin din partea statului pentru perioada 2007-2010», inclusiv penalităţile de întârziere nu se mai recuperează.
(2) Titlurile de creanţă/notificările de punere în întârziere, emise de către centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau a municipiului Bucureşti pentru punerea în aplicare a deciziilor emise de camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti prevăzute la alin. (1) sunt anulate prin efectul prezentei legi.“15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi cel privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că instanţa de judecată consideră că puterea legislativă intervine, prin reglementarea criticată, în activitatea puterii executive şi că, astfel, se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Acest lucru ar avea loc deoarece, prin efectul legii, se înlătură efectele unor acte administrative (legea prevede că titlurile de creanţă/notificările de punere în întârziere, emise de către centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau al municipiului Bucureşti pentru punerea în aplicare a deciziilor emise de camerele de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt anulate). 17. Deşi exprimarea legiuitorului este nefericită din punct de vedere juridic, prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie. Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. În cazul de faţă, ca element de fapt, se reţine că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 48/2014, Parlamentul a dorit să pună de acord legislaţia României cu cea a Uniunii Europene, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi pentru a evita o eventuală procedură de infringement împotriva României. 18. Se constată, aşadar, că au existat instituţii publice (prevăzute de textele criticate) care au efectuat acte de constatare în baza unor acte administrative cu caracter normativ, acte concretizate, în cele din urmă, în emiterea unor titluri de creanţă. Pe de altă, parte, efectele acestor acte au fost înlăturate, ţinând cont de necesitatea respectării legislaţiei Uniunii Europene. Astfel, legea a prevăzut corectarea deficienţelor de aplicare ale unor acte ale Uniunii Europene, deficienţe generate de o interpretare eronată a acestora. Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi considerentele de mai sus, rezultă că legiuitorul nu a încălcat dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4). 19. În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, Legea nr. 48/2014 este cât se poate de clară în ceea ce priveşte aplicarea sa, adică lipsirea de efecte a unor acte administrative. În ceea ce priveşte presupusa incoerenţă, per ansamblu, a legislaţiei în materie, aşa cum s-a arătat mai sus, statul poate fi nevoit să adopte măsuri prin care să răspundă unor exigenţe ce decurg din asumarea unor obligaţii la nivelul Uniunii Europene, cu condiţia ca măsurile adoptate să nu contravină normelor constituţionale. 20. Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, şi prin Decizia nr. 1.027 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2013, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. 21. Aşadar, reglementând pentru viitor, prin înlăturarea efectelor unor acte administrative ce vizează unele sume de bani datorate statului, nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Judecătoria Beiuş, din oficiu, în Dosarul nr. 256/187/2014 al Judecătoriei Beiuş şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 48/2014 privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Beiuş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014. PREŞEDINTE PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Fabian Niculae