DECIZIE Nr.
705 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222, 282, 286, 287 si 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73, 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, precum si a dispozitiilor art. 164 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 28 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi
ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
1.938/87/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care
formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8.322D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele
nr. 8.323D/2009, nr. 24D/2010 - nr. 27D/2010şi nr. 31D/2010 - nr. 33D/2010
având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222 şi
ale art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 28
alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
4.434/87/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă si în
dosarele nr. l .606/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.545/116/2008, nr.
1.442/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008 şi nr. 1.502/116/2008
ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi
în dosarele nr. 28D/2010 - nr. 30D/2010 având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282, 286, 287şi 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73, 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, precum şi a prevederilor art. 164 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.931/116/2008, nr.
1.544/116/2008 şi nr. 2.103/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.322D/2009, nr. 8.323D/2009 şi
nr. 24D/2010 -nr. 33D/2010 au obiect similar, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 8.323D/2009 şi nr. 24D/2010 - nr. 33D/2010 la Dosarul
nr. 8.322D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 5 noiembrie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 1.938/87/2008 şi nr. 4.424/87/2008, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, precum si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003.
Prin încheierile din 19 octombrie 2009, 26 şi 28
octombrie 2009, pronunţate în Dosarele nr. 1.606/116/2008, nr. 1.763/116/2008,
nr. 1.545/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.544/116/2008,
nr. 2.103/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008 şi nr.
1.502/116/2008, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum si
ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
Prin încheierile din 28 octombrie 2009 şi 4 noiembrie
2009, pronunţate în dosarele nr. 1.931/116/2008, nr. 1.544/116/2008 şi nr.
2.103/116/2008, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 222, 282, 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, ale art. 73, 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, precum şi a dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român
este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea
că încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a salariaţilor, care
presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă,
încalcă dreptul de apărare al unităţii al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns.
In situaţia de faţă, legiuitorul încalcă Legea fundamentală când impune ca în
cazul conflictelor numite „de interese" partenerii de dialog social
să fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite „de
muncă" aceşti parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil
pentru unitate să îi atragă în cadrul procesual al proceselor declanşate de
salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea
naştere în practica rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori
inechităţi, între unitate şi salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul
excepţiei critică dispoziţiile legale pentru că impun o diferenţiere abruptă,
arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese şi cele de drepturi.
Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa
legislativă. Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa
legislativă a consacrării unor soluţii diferite pentru „subipoteza conflictelor
de drepturi". De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de
procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor
şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie
de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată unitară, este de natură să
aducă atingere dreptului la apărare.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcă, în
opinia autorului, principiul efectivităţii juridice, menţinerea lor în legislaţia
actuală reprezintă o incoerenţă legislativă în privinţa calităţii procesuale a
sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp,
vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul
Călăraşi - Secţia civilă consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 222,282,286,287şi 288din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, ale art. 73, 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, precum şi prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă, texte de
lege care au următorul conţinut:
-Art. 222 din Legea nr. 53/2003: „La cererea
membrilor lor, sindicatele pot sa îi reprezinte pe aceştia în cadrul
conflictelor de drepturi.";
- Art. 282 din Legea nr. 53/2003: „Pot fi părţi în
conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană
titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor
legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane
fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă
desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au
această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură
civilă.";
- Art. 286 din Legea nr. 53/2003: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15
zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră
legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul
de judecată.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003: „Sarcina probei
în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";
- Art. 288 din Legea nr. 53/2003: „Administrarea
probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept
să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat
administrarea acesteia.";
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi
formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare,
suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare
sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de
30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura
dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual
sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioada în care
contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de
muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi
restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi
cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10
zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia Ie-a
fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia
ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat
măsura respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) In cazul în
care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea
regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003: „In
exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au
dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula
acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat
expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau
continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la
judecată.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părţile
vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi
instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi
sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o
strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă
părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită,
afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte
instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea
instanţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5)
privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate de autorul excepţiei şi în prezenta cauză, şi cu o
motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 473 din 20 aprilie 2010, încă
nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a respins ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art.
282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, reţinând că, în esenţă, aspectele invocate în
motivarea excepţiei reprezintă, în realitate, probleme de interpretare şi
aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a
instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări
de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii
nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de
constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul
susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu
intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa
exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări
sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Curtea constată că s-a mai pronunţat şi asupra
constituţionalităţii prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul
muncii, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 82 din 5
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea Constituţională a constatat că
dispoziţiile menţionate sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care
stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi
modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la
conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste
dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea
unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării
dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se
aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi
favorizată o categorie sau alta.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de
raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, atât în ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 286-288, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74, art. 75 şi art.
77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de
procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor
constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror
interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, precum şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti în dosarele nr. 1.938/87/2008 si nr. 4.424/87/2008 ale Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă si în dosarele nr. 1.606/116/2008, nr.
1.763/116/2008, nr. 1.545/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr.
1.385/116/2008 şi nr. 1.502/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" -
S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.931/116/2008, nr. 1.544/116/2008 şi nr.
2.103/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu