DECIZIE Nr.
702 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă
personal autorul excepţiei, lipsind partea Direcţia Generală a Finanţelor
Publice - Administraţia finanţelor publice Sector 5, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, susţinând că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1). In acest sens,
arată că, deşi legea cuprindea în conţinutul său un articol ce prevedea o
infracţiune, fapt pentru care adoptarea trebuia să aibă loc cu respectarea
procedurii necesare legii organice, în realitate procedura s-a efectuat potrivit
art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitor la legile ordinare. In opinia sa,
calificarea unei legi ca ordinară sau organică se face prin menţiunea ce
însoţeşte textul legii la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Dacă
instanţa de contencios constituţional va considera că această menţiune
referitoare la art. 76 alin. (2) din Constituţie este o greşeală materială,
atunci se va substitui Parlamentului, singurul în măsură să stabilească
existenţa unei astfel de erori în cuprinsul unui act pe care l-a adoptat. In
sfârşit, arată că legile prin care s-au aprobat ordonanţele de urgenţă de
modificare a Codului fiscal au fost legi ordinare.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că cerinţa constituţională referitoare la cvorumul necesar adoptării
legilor organice a fost întrunită cu prilejul adoptării Codului fiscal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost
ridicată de Mihai Doru Băjan cu prilejul soluţionării unei cauze ce are ca
obiect cererea prin care se solicită anularea obligaţiilor de plată privind
impozitul pe venit.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 571/2003 este
neconstituţională, întrucât a
fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constituţionale privind procedura
de legiferare. In acest sens, arată că, potrivit precizării făcute în Monitorul
Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, legea a fost adoptată cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitoare la cvorumul şi
numărul de voturi necesare adoptării legilor ordinare, deşi această lege, reglementând
în art. 245 infracţiuni şi pedepse, este lege organică în sensul art. 73 alin.
(3) lit. h) din Constituţie şi nu poate fi adoptată decât cu majoritatea de
voturi prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Mai arată că o lege
organică nu poate fi modificată sau completată decât prin acte normative de
aceeaşi forţă juridică. Astfel, dacă Legea nr. 571/2003 este neconstituţională,
sunt neconstituţionale şi toate celelalte acte
normative care au modificat-o ori au completat-o ulterior.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este
întemeiată. Astfel, consideră că menţiunea din Monitorul Oficial în sensul că
legea a fost adoptată în condiţiile prevăzute de art.76 alin. (2) din
Constituţie reprezintă o eroare materială. In acest sens, arată că în
realitate, la votul final exprimat pentru adoptarea legii, atât la Senat, cât
şi la Camera Deputaţilor, s-a realizat majoritatea de voturi necesară pentru
adoptarea unei legi organice.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă întrucât reglementarea din
Codul fiscal prin care sunt prevăzute infracţiuni şi se instituie pedepse nu
este aplicabilă autorului excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu respectarea prevederilor
constituţionale, având în vedere că legile în materie fiscală, potrivit art. 73
din Constituţie, nu fac obiectul domeniului legilor organice, iar art. 245,
prin care erau reglementate infracţiuni, a fost abrogat prin Legea nr.
494/2004, care a introdus în Legea nr. 571/2003 un titlu nou pentru
reglementarea infracţiunilor la regimul fiscal. Această lege a fost adoptată cu
respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie
2003.
In opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea
extrinsecă a Legii nr. 571/2003 rezultă din încălcarea, la adoptarea acesteia,
a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţie referitoare la domeniile care se reglementează prin legi organice,
respectiv la majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice
nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte
prevederi constituţionale. In acelaşi timp, Curtea observă că reglementarea
infracţiunilor şi pedepselor aplicabile faptelor penale aparţine domeniului
legii organice şi poate fi adoptată numai cu respectarea art. 76 alin. (1) din
Constituţie.
Indeplinirea cerinţelor constituţionale referitoare la
legiferare trebuie raportată la conţinutul normativ al legii la data adoptării
ei şi la numărul de voturi favorabil exprimate.
Analizând în continuare respectarea cerinţelor
constituţionale la data adoptării Legii nr. 571/2003, în raport cu criticile formulate
de autorul excepţiei, Curtea reţine, în acord cu soluţia pronunţată prin
Decizia nr. 26 din 7 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 141 din 8 iulie
1996, că pentru calificarea unei legi ca fiind organică sau ordinară nu este
determinantă menţiunea făcută în Monitorul Oficial al României, în care se
publică legea, cu privire la condiţiile în care aceasta a fost adoptată, fiind
mai importantă majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra
legii. Intr-adevăr, singura cerinţă constituţională în ceea ce priveşte
legalitatea adoptării unei legi organice este aceea de a se adopta „cu votul
majorităţii membrilor fiecărei Camere".
Curtea constată că, la data adoptării Codului fiscal,
devenită Legea nr. 571/2003, a fost îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 76
alin. (1) din Constituţie, referitoare la majoritatea de voturi cerută pentru
adoptarea legilor organice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihai
Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea