Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Lazăr Lungu în Dosarul nr. 31.620/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.434D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, pentru motivele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 4.272 din 21 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 31.620/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea autorităţilor la restituirea sumei reprezentând timbru de mediu.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii legii, deoarece, la momentul primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziţionat, reglementările legale în vigoare nu prevedeau obligaţia achitării unei astfel de taxe, aceasta intervenind ulterior. Ceea ce legiuitorul nu a luat în calcul este faptul că autoturismul a fost scutit iniţial de plata acestei taxe, iar nu proprietarul. Se arată că textul de lege criticat aduce atingere şi dispoziţiilor art. 44 din Legea fundamentală, deoarece, prin instituirea unui timbru de mediu, s-a îngrădit posibilitatea persoanelor de a achiziţiona un autovehicul. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru motivele care au stat la baza Deciziei nr. 645 din 11 noiembrie 2014.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, deoarece acesta se aplică numai de la momentul intrării sale în vigoare, pentru viitor. Norma supusă controlului instituie pentru viitor o taxă şi nu modifică retroactiv normele ce trebuiau respectate la momentul primei înregistrări, neafectând cadrul legal în vigoare la acel moment. Nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Mai mult, dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, având următorul cuprins: „Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: (...)c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării".12. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 a fost abrogată începând cu data de 1 februarie 2017, prin art. XII din Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 6 ianuarie 2017. Având în vedere că textul de lege criticat continuă să îşi producă efectele juridice în cauză, acesta va fi supus controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii şi în art. 44 referitor la dreptul de proprietate. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 27 mai 2015, Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 9 iunie 2016, Decizia nr. 565 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, Decizia nr. 209 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 22 iunie 2016, şi Decizia nr. 118 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015. 15. Curtea a reţinut că timbrul de mediu vizează constituirea fondului de mediu cu o destinaţie clar stabilită, fiind o taxă parafiscală, şi se plăteşte o singură dată. Totodată, potrivit art. 35 alin. (2) din Constituţie, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos, iar conform art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se utilizează de Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. În aceste condiţii, Curtea a constatat că măsurile luate de legiuitor au avut în vedere îndeplinirea obligaţiei prevăzute de chiar textul Constituţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, paragraful 24). 16. Referitor la opţiunea legiuitorului de a alege ca moment de referinţă pentru plata timbrului de mediu înscrierea/reintroducerea în parcul naţional sau transcrierea dreptului de proprietate, evenimente ulterioare intrării în vigoare a legii, Curtea a reţinut că aceasta este în concordanţă cu principiul activităţii legii, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, paragraful 20). Din această perspectivă, nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 565 din 15 septembrie 2015, paragraful 17, şi Decizia nr. 209 din 12 aprilie 2016, paragraful 23). 17. Totodată, Curtea constată că este lipsită de temei critica de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 formulată în raport cu art. 44 din Constituţie, având în vedere că, potrivit alin. (1) şi (7) ale normei constituţionale invocate, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege şi că dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 118 din 10 martie 2015, paragraful 20). 18. Distinct de cele anterior menţionate, Curtea observă Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la data de 9 iunie 2016 în Cauza C-586/14 Vasile Budişan împotriva Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Cluj în care s-a reţinut că art. 110 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene „trebuie interpretat în sensul că: [...] se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii". 19. Curtea reţine că nu au relevanţă constituţională cerinţele rezultate din această hotărâre, ele ţinând de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În realizarea acestei obligaţii, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 6 ianuarie 2017, care, prin art. XII dispune abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, începând cu data de 1 februarie 2017. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lazăr Lungu în Dosarul nr. 31.620/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu