DECIZIE Nr. 7
din 5 februarie 2007
privind problema
incompatibilitatii judecatorului, care a participat in cursul urmaririi penale
la judecarea recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a solutionat
propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, de a
participa la solutionarea unui nou recurs avand ca obiect o alta incheiere prin
care s-a dispus cu privire la masurile preventive in aceeasi cauza.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 1/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, privind problema incompatibilitatii
judecatorului, care a participat in cursul urmaririi penale la judecarea
recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de
arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, de a participa la
solutionarea unui nou recurs avand ca obiect o alta incheiere prin care s-a
dispus cu privire la masurile preventive in aceeasi cauza.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea
acestuia în sensul de a se stabili că judecătorul care a participat, în cursul
urmăririi penale, la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus
luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive devine incompatibil să
judece un nou recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus cu
privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti, s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la compatibilitatea
judecătorului de a participa la judecarea recursului împotriva încheierii prin
care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive în cursul
urmăririi penale, să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere
prin care s-a dispus, tot în faza urmăririi penale, cu privire la măsura
arestării preventive în aceeaşi cauză.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
judecătorul care a participat la judecarea căii de atac împotriva încheierii
prin care s-a soluţionat propunerea de luare sau prelungire a măsurii arestării
preventive în cursul urmăririi penale devine incompatibil să judece un nou
recurs având ca obiect încheierea prin care s-a dispus cu privire la măsura
arestării preventive.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că într-un
asemenea caz nu există stare de incompatibilitate pe motiv că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală.
S-a argumentat că prin dispoziţiile menţionate s-a
reglementat, ca incompatibilitate de a judeca, doar cazul în care judecătorul a
soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării
preventive în cursul urmăririi penale, iar nu şi situaţia în care a participat,
anterior, la judecarea recursului declarat împotriva unei încheieri prin care a
fost luată o asemenea măsură în aceeaşi cauză.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In reglementarea dată „altor
cauze de incompatibilitate", prin art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală se prevede, între altele, că „judecătorul este de asemenea
incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă [...] a soluţionat
propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în
cursul urmăririi penale".
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 38515 din titlul II al Codului de
procedură penală, aplicabile şi în cazul judecării recursurilor în materia
luării măsurilor preventive, nu conţin norme derogatorii, instanţa sesizată cu
judecarea unui recurs urmând a se pronunţa asupra acestuia fie prin respingere,
fie prin admiterea lui.
Din această reglementare de ansamblu reiese, fără
echivoc, că atunci când instanţa soluţionează recursul nu are de examinat
fondul propunerii de arestare preventivă ori de prelungire a arestării
preventive, ci se pronunţă asupra motivelor de casare invocate, astfel cum
acestea sunt prevăzute în legea organică.
Or, ar fi de neconceput ca judecătorii care au respins
un recurs declarat împotriva unei încheieri privind măsura arestării
preventive, în cursul urmăririi penale, să devină incompatibili a judeca un nou
recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus asupra unei alte
propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive şi pentru că în acest
caz, dat fiind caracterul periodic al verificării măsurii arestării preventive,
s-ar ajunge frecvent în situaţia ca, la instanţele cu un număr mai redus de
judecători, să nu existe la un moment dat posibilitatea de a se soluţiona
asemenea recursuri decât prin delegarea de judecători de la alte instanţe, ceea
ce ar fi inadmisibil.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se stabili că judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva
încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării
preventive, în cursul urmăririi penale, nu devine incompatibil să judece un nou
recurs, împotriva altei încheieri prin care s-a dispus, tot în faza urmăririi penale,
cu privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a) teza
ultimă din Codul de procedură penală, stabilesc:
Judecătorul care a participat la judecarea recursului
împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii
arestării preventive, în cursul urmăririi penale, nu devine incompatibil să
judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în
aceeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în
aceeaşi cauză.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei