DECIZIE Nr.
698 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 24 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eugen Nagy,
Iuliana Nagy şi Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate. în acest sens, invocă jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.635/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.345/175/2008, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3
alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România, excepţie ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian
într-o cauză având ca obiect anulare act.
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea cuprinsă în art. 3 alin.
(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 este neconstituţională,
întrucât realizează discriminări între cetăţeni în ceea ce priveşte comunicarea
deciziilor şi cu privire la exercitarea căilor de atac împotriva acestora. Astfel,
arată că deciziile emise în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
sunt supuse controlului judecătoresc într-un termen de 30 de zile de la
comunicare, fără a exista însă obligaţia ca acestea să fie comunicate şi
terţilor. Din acest punct de vedere, se consideră discriminaţi faţă de terţele
persoane, chiriaşii, pentru care este aplicabilă reglementarea cuprinsă de
Legea nr. 10/2001, şi unde, împotriva deciziilor emise în baza acestui act
normativ, se aplică procedura de drept comun.
Tribunalul Alba - Secţia civilă apreciază că, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege,
nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar
cu principiile şi dispoziţiile Legii fundamentale. Totodată, arată că procedura
şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
mai restrictive decât cele prevăzute de dreptul comun, fără a se aduce
atingere, însă, principiului egalităţii în drepturi sau accesului liber la
justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
principala critică a autorilor excepţiei se referă la o omisiune legislativă,
or, în aceste condiţii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 797 din 1 septembrie 2005, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Deciziile
Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la
instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat
imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor
de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de
prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în faţa legii
şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că autorii acesteia
susţin neconstituţionalitatea reglementării criticate, deoarece instituie un
regim diferenţiat în ceea ce priveşte posibilitatea atacării de către terţele
persoane a deciziilor emise în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000. Astfel, aceştia consideră că prin procedura prevăzută de legea
contenciosului administrativ aceste persoane - terţi faţă de actul
administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept
constituţional, şi anume accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Prin Decizia nr. 1.635 din 3 decembrie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea
a reţinut că, „potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ
individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicării
actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data
încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Dispoziţiile Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, ca act normativ special în domeniul
retrocedărilor pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului
comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. In consecinţă, deciziile
Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi
atacate de către terţi la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile
Legii nr. 554/2004, aceştia având la dispoziţie un termen de un an de la data
luării la cunoştinţă în care să atace actul administrativ contestat."
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16
din Constituţie, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit
căreia norma legală criticată „instituie un regim diferenţiat în ceea ce
priveşte ocrotirea dreptului de proprietate al cetăţenilor persoane fizice sau
al persoanelor juridice de drept privat faţă de persoanele juridice beneficiare
ale legislaţiei reparatorii, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000, care creează un regim favorizant faţă de celelalte persoane juridice
sau fizice beneficiare ale prevederilor Legii nr. 10/2001", întrucât
dispoziţiile legale în cauză se referă distinct la două categorii de persoane,
aflate în situaţii juridice diferite.
De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii
Constituţionale, „principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea
unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt
diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite
pentru situaţii diferite".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România, excepţie ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian în
Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu