Decizia Nr.695 din 28.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Ioan Cozma în Dosarul nr. 907/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 539D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinseci, că prin prevederile legale criticate nu este afectat dreptul de proprietate în substanţa sa, astfel încât nu se poate afirma că s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinseci, se arată că ele vizează, în realitate, modificarea normei legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 907/36/2011, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.Excepţia a fost invocată de Ioan Cozma într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui cereri prin care s-a solicitat să se constate că Guvernul a emis un act normativ abuziv care îi aduce prejudicii proprietăţii private, precum şi obligarea pârâtului la intrarea în legalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă a fost emisă fără respectarea dispoziţiilor constituţionale privind delegarea legislativă. De asemenea, se mai arată că prin impozitarea dobânzii nominale acordate de bancă la depuneri cu 16% calificând-o ca un câştig, se aduce atingere dreptului de proprietate prin faptul că nu se ţine cont de rata inflaţiei. În opinia autorului excepţiei, poate fi impozitată numai partea din dobândă real-pozitivă, care poate fi considerată câştig. Mai mult, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzic afectarea drepturilor fundamentale, cum este dreptul de proprietate.Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, Avocatul Poporului consideră că măsurile prevăzute sunt justificate de necesitatea realizării unui echilibru bugetar, care este afectat de criza economică şi financiară. În opinia sa, actul normativ criticat este în deplină concordanţă cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalităţile de plată, precum şi cuantumul acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia constituie prevederile art. I pct. 22 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, precum şi prevederile ordonanţei de urgenţă în ansamblul său.Textele legale criticate punctual au următorul conţinut: „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]22. La articolul 67, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:(1¹) Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum şi cele la depozitele clienţilor, constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, realizate începând cu 1 iulie 2010, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului. Virarea impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării în cont. 23. La articolul 67, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Veniturile sub formă de dobânzi realizate începând cu 1 iulie 2010 pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se efectuează la momentul plăţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.I. Relativ la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În acest sens, se constată că a existat o situaţie extraordinară ce a determinat adoptarea unui astfel de act normativ, precum şi faptul că Guvernul a motivat urgenţa în cuprinsul acestuia. Ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în condiţiile manifestării unei crize economice acute, pentru realizarea unui echilibru între nivelul veniturilor şi cel al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice. Pe de altă parte, Curtea nu poate reţine afectarea vreunui drept, în sensul prevăzut de art. 115 alin. (6) din Constituţie.II. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că măsurile prevăzute de ordonanţa de urgenţă nu sunt de natură să încalce dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi nici pe cele ale art. 53, având în vedere că prin acestea se prevăd doar condiţiile exerciţiului acestui drept, în deplin acord cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Aşadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale.În cazul de faţă, legiuitorul a stabilit clar categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. De asemenea, faptul că prevederile legale criticate dispun impozitarea cu o cotă fixă, de 16%, a veniturilor din dobânzi nu este de natură să încalce sau să restrângă exerciţiul dreptului de proprietate. Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar dori ca acestor venituri să li se aplice o cotă de impozitare care să ţină cont de faptul că sumele respective sunt afectate de inflaţie.Totodată, Curtea reţine că stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micşora în funcţie de politica fiscală promovată şi de interesele generale ale societăţii la un moment dat.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 22 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Ioan Cozma în Dosarul nr. 907/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae