DECIZIE Nr.
695 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 1 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 381 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Zoltan Valentin -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1141 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Crina Izvernariu în Dosarul nr.
2.368/273/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.368/273/C/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1141 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Crina Izvernariu cu ocazia
soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 37 din 24 martie
2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin într-o cauză având ca obiect
evacuare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 1141
alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), „în măsura în care nu prevăd dreptul
reclamantului de a indica, în cadrul cererii sale de chemare în judecată,
domiciliul ales al pârâtului ce locuieşte în străinătate, în măsura în care
este singurul domiciliu cunoscut, fiind de altfel domiciliul ales şi indicat de
pârât în cadrul altui proces având aceleaşi părţi."
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1141 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, cu următorul cuprins: „Dacă pârâtul locuieşte în străinătate,
preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi
informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să
i se facă toate comunicările privind procesul. In cazul în care pârâtul nu se
conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare
recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul
căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de
îndeplinire a procedurii."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, deoarece
„limitează dreptul reclamantului de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, având în vedere că
nu i se permite să indice domiciliul ales, singurul cunoscut, al pârâtului,
domiciliu care de altfel a fost indicat de către pârât în cadrul altui litigiu,
având aceleaşi părţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1141
alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 647 din 10
iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5
august 2008. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut că
textul de lege criticat cuprinde dispoziţii de procedură judiciară pe care
legiuitorul este abilitat să le adopte, în condiţiile prevăzute de art. 126
alin. (2) din Constituţie, cu respectarea tuturor normelor şi principiilor
constituţionale.
In acest sens, Curtea a reţinut că art. 21 din
Constituţie prevede accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Dispoziţiile legale atacate
răspund tocmai acestei exigenţe, pe de o parte, acordând pârâtului care
locuieşte în străinătate un termen mai lung, pentru ca acesta să îşi poată pregăti
apărarea, iar pe de altă parte, oferindu-i posibilitatea să îşi aleagă
domiciliul în România pentru ca procesul să se poată desfăşura în condiţii
normale şi pentru ca reclamantul să fie protejat de exercitarea abuzivă de
către pârât a drepturilor procesuale.
Absenţa unei reglementări ca aceea care formează
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar putea genera prelungirea
procesului dincolo de limitele rezonabile prescrise de Constituţie sau chiar
imposibilitatea desfăşurării procesului, cu încălcarea gravă a dreptului
reclamantului de a avea acces liber la justiţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1141 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Crina Izvernariu în Dosarul nr. 2.368/273/C/2006 al Curţii
de Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman